Riscul este mai mare în cazul pisicilor care petrec timp nesupravegheat în exterior, unde intră în contact cu fauna sălbatică, alte animale și medii contaminate.
O analiză recentă, realizată de cercetători din domeniul ecologiei și medicinei veterinare, arată că pisicile cu acces liber afară sunt semnificativ mai expuse la infecții zoonotice, adică boli care se pot transmite între animale și oameni.
100 de agenți patogeni identificați la pisici
Cercetarea a analizat datele a peste 400 de studii și a identificat aproape 100 de agenți patogeni zoonotici care pot fi purtați de pisici. Printre cei mai cunoscuți sunt Rabies, parazitul Toxoplasma gondii, bacteriile responsabile de infecțiile cu Salmonellosis și diferite tipuri de paraziți intestinali.
Potrivit autorilor, pisicile care se plimbă în aer liber au de trei până la cinci ori mai multe șanse să fie purtătoare ale unui agent patogen zoonotic, față de cele care trăiesc doar în interior.
Contactul cu fauna sălbatică crește riscurile
Specialiștii explică faptul că pisicile care ies afară vânează frecvent rozătoare, păsări sau alte animale sălbatice care pot fi purtătoare de boli. În multe cazuri, proprietarii nu sunt conștienți de toate capturile realizate de animale.
Cercetătorii spun că stăpânii subestimează activitatea de vânătoare a pisicilor cu circa 80%, ceea ce înseamnă că numeroase interacțiuni cu fauna sălbatică trec neobservate.
Mai mult, există situații documentate în care pisicile au adus în locuințe animale purtătoare de agenți patogeni, inclusiv lilieci infectați cu rabie sau rozătoare purtătoare de virusuri.
Fecalele, sursă de contaminare
Un alt aspect evidențiat de studiu este contaminarea mediului prin fecalele pisicilor care petrec timp afară. Acestea pot conține ouă de paraziți sau alți agenți patogeni care rezistă luni sau chiar ani în sol și apă.
Spațiile verzi, grădinile, locurile de joacă și parcurile pot deveni astfel zone de expunere pentru alte animale dar și pentru oameni.
Ce recomandă specialiștii
Experții susțin că cea mai eficientă măsură pentru reducerea riscurilor este limitarea accesului nesupravegheat în exterior. Acest lucru nu presupune neapărat ținerea permanentă a pisicii în casă.
Printre soluțiile recomandate sunt:
- spații exterioare securizate pentru pisici („catio”);
- plimbări în lesă;
- acces controlat și supravegheat în curte;
- zone special amenajate pentru explorare în siguranță.
În paralel, medicii veterinari recomandă vaccinarea regulată, inclusiv împotriva rabiei, și efectuarea tratamentelor antiparazitare.
O problemă de sănătate publică
Autorii studiului subliniază că gestionarea accesului pisicilor în exterior nu este doar o chestiune de bunăstare animală, ci și una de sănătate publică. Conceptul, cunoscut sub numele de „One Health”, evidențiază legătura dintre sănătatea oamenilor, animalelor și ecosistemelor.
Potrivit cercetătorilor, măsurile care reduc expunerea pisicilor la agenți patogeni pot contribui simultan la protejarea animalelor de companie, a faunei sălbatice și a comunităților umane, notează sciencealert.com.