Hipertensiunea arterială, considerată unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă, afectează aproximativ 1,4 miliarde de adulți la nivel mondial, potrivit OMS.
Studiul, publicat în revista PLOS One, a analizat efectele administrării zilnice de ulei de mentă asupra unui grup de 40 de adulți diagnosticați cu prehipertensiune sau hipertensiune arterială în stadiul 1. Participanții au primit fie 100 de microlitri de ulei de mentă, fie un placebo cu aromă similară, pe o perioadă de 20 de zile.
La finalul cercetării, specialiștii au observat o scădere medie de 8,5 mmHg a tensiunii arteriale sistolice în grupul care a consumat ulei de mentă. De asemenea, participanții au înregistrat și o reducere semnificativă a frecvenței cardiace în repaus.
Proprietățile uleiului de mentă
Cercetătorii spun că efectele ar putea fi explicate prin compușii activi din mentă, în special mentolul și flavonoidele, cunoscute pentru proprietățile antioxidante, antiinflamatoare și vasodilatatoare. Aceste substanțe pot contribui la relaxarea vaselor de sânge și la îmbunătățirea circulației.
Coordonatorul studiului, Jonathan Sinclair, a explicat că mentolul poate activa anumite canale biologice implicate în reglarea tonusului vascular, reducând astfel presiunea asupra inimii.
Cu toate acestea, specialiștii avertizează că rezultatele trebuie interpretate cu prudență. Cardiologul Craig Basman a descris concluziile drept „încurajatoare, dar nu definitive”, subliniind că numărul participanților a fost redus, iar cercetarea necesită confirmări suplimentare.
Recomandările medicilor
Experții atrag atenția că recomandările clasice pentru hipertensiune — precum alimentația echilibrată, reducerea consumului de sare, activitatea fizică și medicația prescrisă — rămân esențiale în controlul bolii.
Totuși, studiul deschide perspectiva unor terapii complementare mai accesibile și mai ușor de integrat în viața de zi cu zi. Cercetătorii consideră că uleiul de mentă ar putea deveni, în viitor, un adjuvant în gestionarea hipertensiunii, în special în formele incipiente ale afecțiunii, potrivit dcmedical.ro.
Până la confirmarea prin studii mai ample, descoperirea rămâne un indiciu promițător privind potențialul terapeutic al unor substanțe aparent banale.