Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După Dieselgate, un alt scandal ar putea să zguduie industria auto, prinsă descoperită de societatea civilă, consumatori şi mass-media. Consumurile mincinoase, care tronează alături de emisii, sunt cele pe care un client obişnuit le constată abia după ce a intrat în posesia maşinii. Neadevărurile producătorilor se resimt direct şi imediat în buzunar, însă de puţine ori cel care cumpără dă vina pe automobilul cel nou. De cele mai multe ori se învinovăţeşte pentru stilul de condus, sau se consolează cu faptul că totuşi automobilul consumă decent. Ceea ce puţini consumatori ştiu este că ceea ce-au văzut în ofertă sunt cifre obţinute în condiţii ideale, de neatins în viaţa de zi cu zi.
Din cele peste 300 de maşini pe care le-am testat, doar câteva au respectat cu stricteţe consumurile anunţate în cartea tehnică. Nu-mi mai aduc aminte cu precizie care sunt, dar din ele sigur fac parte cele electrice sau hibride. În rest, chiar dacă unele au consumul uimitor de mic, tot n-au atins cifrele incredibile cu care producătorul le făcea reclamă. Şi asta pentru că există nişte condiţii sub care se ascund producătorii, care sunt trecute cu litere puţin lizibile undeva în partea de jos a ofertei şi care fac referiri vagi la anumite condiţii de testare. Acestea sunt neschimbate de zeci de ani, dar nicio autoritate nu a avut curajul să-i pună la punct pe marii jucători auto, pentru că banii şi lobby-ul aferent acestei industrii sunt mult mai puternici decât întregi formaţiuni statale. Şi asta pentru că nu în fiecare zi există un Dieselgate.
Condiţiile producătorului
Primul lucru care se face în testele de consum este ceva ce stă la îndemâna oricui, însă nu eşti dispus să recurgi le el: se opresc consumatorii care sunt accesibili şoferului – muzica, clima sau aerul condiţionat, luminile de orice fel, pentru că testele nu se fac pe drumuri publice. Apoi se reduce cât mai mult masa maşinii, de la trusa de prim-ajutor, cartea de service sau extinctor, la roata de rezervă. În viaţa reală, automobilul e plin de mărunţişuri care adunate atârnă-n plus. Pneurile folosite sunt special alese pentru o rezistenţă redusă la rulare şi clasă economică înaltă, de cele mai multe ori altele decât cele cu care se vând maşinile, mai ieftine. Presiunea din roţi este setată fix pe valoarea nominală, iar condiţiile atmosferice sunt propice unui consum redus. Producătorii trec apoi la detalii mult mai fine. De exemplu, pentru o aerodinamică cu un factor cât mai redus, se ajunge până la acoperirea cu bandă adezivă a lufturilor de la uşi sau capotă. Lubrifianţii folosiţi au proprietăţi speciale, iar motorul este încălzit în prealabil pentru a ajunge la parametrii optimi. Aceeaşi tehnică este folosită şi în cazul sistemului de frânare. Evident, având în vedere manipulările la care se recurge în industria auto în cursa pentru cifre cât mai bune, nu este exclus ca cifrele să fie măsluite inclusiv cu ajutorul softului.
Noi reglementări în domeniu
Specialişti angajaţi de Comisia Europeană au constatat că maşinile produse între 2002 şi 2011 au un consum anunţat cu 30% mai mic, în medie, faţă de realitate. Şi cum există o relaţie directă între emisia de noxe şi consum, ne putem imagina cât consumă cu adevărat un produs VW care are emisii de 40 de ori mai mari decât cele cu care se lăuda. Administraţia UE, împreună cu autorităţile din Japonia şi India, lucrează la o procedură globală de testare - World Light Duty Test Cycle - care ar fi trebuit să intre în vigoare din octombrie 2015, însă producătorii din industrie fac presiuni ca data cea mai apropiată de aplicare a noilor condiţii să fie 2021, pentru a avea timp să se adapteze tehnologic. De ce ar face-o dacă n-ar avea nimic de ascuns? Oricum, dincolo de cifrele din cartea tehnică, e bine de ştiut că un consum redus pe întreaga durată de viaţă a maşinii se poate obţine dacă alimentăm cu carburanţi din surse verificate, respectăm reviziile, schimbăm la zi consumabilele şi nu ignorăm defectele apărute.
Citește pe Antena3.ro
