Se spune că de maşină te bucuri atunci când o cumperi şi când o vinzi. Şi expresia tinde să reflecte adevărul dacă ţinem cont de costurile pe care le implică un automobil, fie că este vorba de unul nou, de o achiziţie second hand sau de o maşină închiriată. Maşina ştie să ia minţile cumpărătorului, mai ales dacă e prezentată de un vânzător priceput susţinut de o reclamă paralelă cu adevărul. Dar, odată ce dispar aburii primelor curse cu maşina mult visată, rămân costurile. Pentru multă vreme.
Achiziţia unei maşini pleacă, de cele mai multe ori, de la buget. Cei care vor cu orice preţ o maşină şi sunt dispuşi să plătească oricât nu vor ţine cont de costurile ascunse. Maşina nouă este cea mai sigură cale în achiziţia unui autovehicul. De obicei, aceasta este cumpărată de la dealerul auto care s-a ocupat şi de actele impuse de importul unui automobil. Dacă automobilul provine din spaţiul intracomunitar, hârţogăria este mai redusă. Pentru maşinile din afara UE lucrurile se complică un pic, în sensul că apar şi taxe vamale care vor trebui achitate înainte de înscrierea autoturismului în ciruculaţie, dar şi drumuri în plus la RAR. Toate costurile legate de aceste operaţiuni, inclusiv taxele vamale, sunt suportate de client.
Maşinile din afara UE
Mulţi producători japonezi sau coreeni, dar, mai nou, şi chinezi, şi-au dezvolat unităţi de producţie sau asamblare în spaţiul UE pentru a scădea preţurile prin eliminarea taxelor vamale. Purtătoare de astfel de taxe sunt mai ales automobilele aduse de peste Ocean. Şi nu sunt prea multe maşini noi de provenienţă SUA pe piaţă. Dealerii auto aproape că nu au în ofertă astfel de produse, aşa că pentru cineva care doreşte cu orice chip să-şi cumpere o maşină americană şi nu o găseşte în oferta unui importator, nu-i rămâne decât să o achiziţioneze dintr-un alt stat membru al UE, urmând să vadă cum stă cu preţul după calcularea TVA, sau să o cumpere personal, direct din SUA. Dincolo de costurile legate de transport – care se pot ridica la câteva mii de euro – şi de taxa vamală de 10%, trebuie ţinut cont şi de faptul că autovehiculele din SUA nu sunt omologate pentru Comunitatea Europeană. Aşa că nu poate fi stabilită norma de poluare şi valoarea CO2 doar pe hârtie, ci se face pe baza unor teste dinamice care se execută la RAR. Norma minimă de poluare acceptată este cea echivalentă EURO 3. Aşa că atenţie la importul direct al unei maşini noi fabricate în Rusia, China sau India care nu îndeplineşte nici măcar norma EURO 3. Costurile unei maşini aduse din spaţiul extracomunitar implică şi un ITP efectuat la RAR. Important de ştiut, pentru o maşină nouă sau veche, eliminatorie este instalaţia de semnalizare-iluminare care trebuie să conţină lumini roşii pe spate, semnalizare spate pe acelaşi spot cu frâna, sistemul de reglare a farurilor şi lampă pentru ceaţă.
Povestea timbrului de mediu
Pentru orice fel de maşină nouă, fie ca e fabricată în România, în UE sau în afara UE, încă se plăteşte un timbru de mediu. Sunt scutite de taxa de mediu automobilele hibride sau electrice, noi sau second hand, indiferent de vechime sau de capacitatea cilindrică. Dacă totuşi sunteţi puşi să achitaţi un timbru de mediu, nu trebuie să disperaţi pentru că veţi primi banii înapoi de la stat, ce-i drept în multe tranşe şi pe o perioadă îndelungată pentru că toate taxele de acest gen au fost declarate ilegale de-a lungul timpului de instanţele europene.
Calculaţi cât costă banii
În cazul în care cumpărătorul nu dispune de bani pentru cumpărarea maşinii, apar costuri legate de creditul cu care se achiziţionează automobilul. De multe ori, dealerul auto are deja semnate niște agremente cu diverse banci sau, mai rău, instituţii de finanţare prin care îi prezintă cumpărătorului oferta de finanţare directă odată cu maşina. Atenţie mare la costurile unui astfel de contract de finanţare, cel mai comod dintre toate pentru că şi comoditatea are un cost. Marketingul primează întodeauna în oferta vânzătorilor de maşini, iar rata cu care maşina dorită poate fi achiziţionată este cu preponderenţă cea pentru varianta de bază ca echipare sau are o rată reziduală cât jumătate din maşină.
Cât de mari sunt reducerile
Cele mai bune oferte sunt cele de lansare a unui nou model, prilej cu care se face şi un discount suportat parţial de dealer şi de importator, ca măsură de promovare. La fel de bune sunt şi ofertele pentru modelele care urmează să iasă din fabricaţie. În acest caz putem avea discounturi şi de 30%, care sunt suportate de dealeri. Mai ales dacă vorbim de modele care vin pe piaţa din România cu adaosuri care ajung să valoreze peste 40% din valoarea maşinii. Alte oferte care apar sunt cele de destocaj. În acest caz, de obicei găsim câteva variante, de cele mai multe ori una singură, ale unui model oferit. În schimbul unei configuraţii cu de-a sila, cumpărătorul primeşte o reducere semnificativă. Mai există şi varianta modelelor puţin rulate oferite de dealeri. Vorbim de automobile aproape noi, care au ca limită de kilometri efectuaţi nu mai mult de 20.000. Aici se aplică principiul conform căruia maşina, după primii kilometri, şi-a pierdut 30% din valoare. Maşinile aproape noi vândute de dealeri provin din două categorii total diferite. Din prima fac parte cele care au fost folosite de conducerea firmei, având parte de un tratament mai special, adică foarte bine întreţinute şi folosite în condiţiile unei exploatări uzuale. În cea de a doua, mai nefericită, se înscriu maşinile de test. Fie că provin din parcul destinat marketingului – maşini pentru clienţi sau pentru promovare prin mass-media, automobilele au cunoscut, de cele mai multe ori, condiţii de exploatare mai dure, fiind supuse, voluntar sau involuntar, unor teste care au dus automobilul la limită. Nu de puţine ori, automobilul a făcut obiectul unui eveniment rutier, chiar dacă urmările au fost minime, şi a fost condus în condiţii intensive. În ciuda unei întreţineri fără cusur, maşina poate avea o vârstă reală de exploatare mai mare decât cea din acte sau după felul cum arată. Mare atenţie şi la oferta tip „avantaj client”, care de multe ori se traduce prin vânzarea unor pachete de opţionale, de obicei foarte scumpe şi de multe ori inutile, pe care nu le-a vrut nimeni. Dealerul auto se ghidează după principiul comisionului mai mare pentru o maşină mai scumpă vândută.
Legat de service
Cumpărătorii trebuie să fie conştienţi că dealerul scoate bani nu doar din vânzarea maşinii, ci mai ales din asigurarea service-ului necesar. Şi, spre deosebire de potenţialul client care vine în showroom şi pleacă însă cu banii în buzunar, clientul care a cumpărat maşina este o pradă sigură. Timp de câţiva ani buni, între trei şi cinci, va fi un contributor legat ombilical de profitul dealerului prin revizii sau orice tip de reparaţii ar putea apărea. Reviziile obligatorii la service-ul agreat de delaer au preţuri pe ora de manoperă cu mult peste orice fel de concurenţă. În plus, trebuie să faci programare din timp pentru a prinde un loc pe lista celor care vor fi jumuliţi. Consumabilele sau piesele care vor fi înlocuite au şi ele preţuri sensibil mai mari decât cele similare vândute de alţi importatori, chiar cele OEM. În schimb, se asigură garanţie şi mână de lucru specializată. Oricum, dacă automobilul are un defect care este acoperit de garanţie, costul piesei nu este suportat de dealer, ci de firma producătoare. La fel cum se întâmplă şi în cazul rechemărilor în service.
Poliţa facultativă este obligatorie
Un alt cost, deloc mic, care apare la achiziţia unui automobil nou este cel legat de asigurarea CASCO. Aceasta intervine atunci când maşina este cumpărată pe credit şi devine gaj pentru instituţia financiară care doreşte să-şi poate recupera investiţia, în special în caz de daună totală sau furt. Rata CASCO, care se plăteşte pe lângă poliţa RCA, se calculează în funcţie de valoarea de vânzare a maşinii şi este, de multe ori, însoţită de franşiză, care se raportează la suma asigurată, fiind cuprinsă între 0,5% şi 1% din aceasta. De multe ori, posesorul de poliţă CASCO preferă să facă reparaţii la maşină în regie proprie ca să nu plătească franşiza sau să piardă bonusurile oferite de o poliţă CASCO neafectată de evenimente rutiere. Şi, nu uitaţi, înainte de drumul la showroom citiţi cu atenţie literele mici din josul reclamei, iar la cumpărare nu semnaţi contractul ca primarul. Costurile pot fi neaşteptate.
Doar trei clienţi pentru B-Max
Cifre incredibile pentru obiceiul de consum al românilor. În vreme ce Dacia vinde cu succes maşina naţională în România, Ford, deşi fabrică şi el automobile tot în România, a reuşit să vândă, în primele şase luni din 2016, doar trei unităţi B-Max din cele 25.740 fabricate la Craiova. Practic, tot lotul de la Craiova a fost destinat exportului. „Piaţa din România este în principal o piaţă pentru autoturisme cu 4 uşi şi SUV-uri. Odată cu lansarea B-Max în România, Ford a creat practic o zonă complet nouă în segment, iar peste 70% din vânzările de pe piaţa locală vizează clienţii de flote. Pieţele principale pentru B-Max au fost întotdeauna cele din Europa Occidentală, precum Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa şi Spania", spun oficialii Ford România. Situaţia s-ar putea îmbunătăţii radical după ce din 2017 va intra în producţie la uzinele din Craiova un SUV de mici dimensiuni, Ecosport, un gen de maşină pe placul românilor.
Un nou sistem de siguranţă Nissan
Nissan va implementa pe Qashqai, X-Trail și Juke un pachet de sisteme denumit Vision. Cele patru camere video poziționate în jurul mașinii vor ajuta șoferii să parcheze mai ușor, iar sistemul va fi disponibil alături de cel de avertizare la depășirea benzii de mers, monitorizarea unghiului mort, frânarea de urgență automată, detectarea obiectelor în mișcare, asistentul pentru faza lungă și sistemul de recunoaștere a semnelor de circulație. Sistemul va fi montat pe noile modele care vor fi livrate începând cu 2017 şi face parte din proiectul maşinii autonome dezvoltat de Nissan.
Comunicare cu pietonii
Maşinile autonome ar putea comunica în timp real cu pietonii cu ajutorul emoticoanelor. Este provocarea pe care vrea să o lanseze o comapanie americană care spercă că în acest fel va integra mai bine automobilul autonom. Emoticoanele ar urma să fie afișate pe ecrane montate în partea frontală și posterioară a mașinilor autonome şi le vor semnala participanţilor la trafic intenţia automobilului condus de computer.
Telefoanele morţii
Obiceiul folosirii telefonului mobil în timpul şofatului a făcut ca rata creşterii accidentelor mortale să ajungă la cote alarmante în SUA. În 2015, s-a înregistrat cea mai mare creştere din ultimii 50 de ani, în contextul scăderii cazurilor de conducere în stare de ebrietate. Pentru 2016, se aşteaptă o cotă şi mai mare decât cea de anul trecut. În SUA, în 2015, au murit în accidente rutiere 35.000 de oameni, cu 7% mai mult decât în 2014. Specialiştii pun folosirea telefonului mobil la volan printre primele cauze ale acestui fenomen, alături de faptul că economia merge bine în SUA, iar benzina s-a ieftinit, ceea ce a condus la o folosire mai largă a automobilului. Situaţia în România ar putea fi mult mai rea. În 2015, în România, au murit 1.900 de oameni în accidente rutiere. Cifra este mai mică decât cea din SUA, dar raportat la parcul de maşini - 260 de milioane în SUA, 5 milioane în România – la noi numărul de morţi în accidente de maşină este de aproape trei ori mai mare decât la americani.
VW, înşelătorie în 20 de state UE
Reprezentanţii Comisiei Europene, citaţi de cotidianul Die Welt, spun că Volkswagen ar fi încălcat normele de protecţie a consumatorului în 20 de țări UE prin înşelătoria Dieselgate. Potrivit publicaţiei germane, VW a nesocotit legi care interzic companiilor să susţină că produsele sunt mai ecologice decât sunt în realitate, astfel că gigantul auto poate fi acuzat de practici comerciale incorecte. Comisarul european pentru Justiţie şi consumatori, Vera Jourova, are în vedere elaborarea unei căi de atac împreună cu autorităţile de profil din statele europene unde au fost păgubiţi clienţii VW. „Se pare că Volkswagen a încălcat clar normele de protecţie a consumatorilor în majoritatea statelor UE. Tocmai de aceea cred că trebuie să ne implicăm şi să ne coordonăm la nivel european”, a declarat Jurova, pentru Die Welt. VW a tratat cu o totală lipsă de respect clienţii din UE, care au continuat să-i cumpere produsele, în vreme ce pentru cei din SUA, unde justiţia este mult mai drastică, iar legile mai aspre cu înşelătoriile corporatiste, a pregătit compensaţii grase în speranţa că va scăpa de procese mult mai costisitoare.