Noul i30 este o maşină compactă pe care producătorul sud-coreean o propune consumatorului de clasă medie dispus să plătească peste 18.000 de euro. Pentru a-l atrage, Hyundai nu mai foloseşte doar atuul cu care a invadat piaţa - tehnologie nouă la preţuri cât mai mici – ci a umblat puţin şi la calitate, şi la confort. Am testat trei zile noul i30 prin diverse tipuri de trafic, în special din Bucureşti, pentru a avea o imagine clară a ceea ce vor să propună sud-coreenii.
Noul i30 pare din exterior o redesenare uşoară a vechiului i30. O grilă care a renunţat la curburi, câteva lini mai curbate şi pe capotă, un spate mai sportiv. Evident lumini de zi şi de ceaţă cu leduri, prezente şi pe modelul vechi, la care se adaugă stopuri cu led pentru spate. Dincolo de asta, noul i30 vine cu un motor pe benzină cu injecţie directă de 1,6 litri din care au rezultat 136 de cai putere, cu o cutie automată în şapte trepte şi câteva gadgeturi utile luate din dotările claselor superioare, cum ar fi volanul încălzit, scaunele faţă ventilate sau oglinda cu cameră integrată pentru marşarier. Interiorul lui i30 este construit pentru a fi util – locuri pentru pahare şi sticle, port de usb, auxiliar şi două prize de 12V chiar pe consolă – dar s-a încercat şi orientarea către mai mult confort faţă la varianta anterioară - scaune încăpătoare, spaţiu decent pentru pasagerii din spate, senzor de parcare, încălzire în scaune, opţional şi ventilare sau torpedou refrigerat. În plus, am observat o mai mare atenţie în alegerea materialelor pentru interior, un cauciuc placut la atingere care împarte planşa de bord cu un plastic tare. Postul de conducere este bine echipat. Un buton mai special permite alegerea unui mod presetat pentru direcţie Flex SteerTM din opţiunile normal – pentru rulajul obişnuit, sport – pentru viteze mari sau confort – pentru parcare. Afişajul de sub ochii şoferului este construit pe un ecran TFT Supervision care afişează cam tot ce se este disponibil de la computerul maşinii. Rămâne, în continuare, supărătoare lumina albăstruie prezentă în toată maşina după lăsarea întunericului, ca şi afişajul rudimentar de al consola centrală. În rest, vorbim de climă bi-zonă, de o antifonarea de înaltă eficacitatea şi de un sistem de sunet bun. Conectivitatea cu telefonul este uşoară şi funcţională. Farurile au şi o funcţie de cornering, însă trebuie stinse manual la coborârea din maşină.
Consumul? Daţi vina pe trafic
Pe stradă noul i30 dă dovadă de stabilitate şi comoditate la multitudinea de gropi româneşti. Varianta testată a avut sub capotă motorul GDI de 1,6 litri şi 135 de cai, adică o benzină cu injecţie directă care este lăudată de producător ca având un cuplu de 163 Nm. În combinaţie cu noua cutie automată în şapte trepte, care are şi posibilitate de pilotaj manual, motorul nu dă dovadă de vreo putere ieşită din comun, dovadă şi timpul de sprint până la 100 de km/h de 10,7 secunde. Există mici zvâcuri la schimbarea de trepte în cazul în care se apasă vârtos pedala de acceleraţie, precum şi un timp mort de vreo două secunde până la răspuns. În anumite momente am sesizat un fel de hop şi la pornirea de pe loc. Consumul nu este cel anunţat de producător – nici nu avea cum să fie aşa – iar mie mi-a atins 11 litri la 100 de km după un parcurs urban de 78 de km şi o viteză medie de 22 de km/h. Există şi un buton de mod Eco care n-am băgat de seamă să schimbe ceva. Alte atuuri ar fi o siguranţă de cinci stele EuroNcap, graţie celor şapte airbaguri şi structurii mai rigide şi o garanţie de cinci ani fără limităde kilometri. Preţul ajunge la 18.542 de euro cu TVA la ofertă, sau 15.926 de euro dacă există şi un tichet rabla.
cifra
Motorul de 136 de cai asigură un sprint de 10,7 secunde până la 100 de km/h
Avantaje
- Echipare
- Tehnologii şi gadgeturi
- Confort
Dezavantaje
- Cost ridicat
- Consum
- Stingerea manuală a luminilor