“Care crezi că este cel mai mare progres privind siguranţa pe şosele, după centura de siguranţă?” este întrebarea pusă de The Independent. Un sistem care ar putea ocupa o astfel de poziţie este controlul de stabilitate. În 1989, un prototip al Mercedes-Benz, condus de inginerul companiei, Frank-Werner Mohn, nu avea un astfel de sistem, deorece nu fusese încă inventat, acesta fiind şi motivul pentru care prototipul de la Mercedes a sfârşit blocat într-un morman de zăpadă în nordul Suediei, potrivit sursei citate.
Majoritatea oamenilor, implicaţi într-un astfel de accident, ar fi început imediat să se gândească la scuze plauzibile pentru care te reîntorci la firmă cu maşina accidentată, însă Herr Mohn a avut o idee mult mai radicală, în condiţiile în care rămăsese blocat în maşină, iar afară începea să fie din ce în ce mai frig.
Când s-a întors la fabrica din Stuttgart, a început să schiţeze ideea pe hârtie împreună cu mai mulţi ingineri. Ce ar fi dacă ar adăuga un computer care să vorbească cu ABS-ul, pentru a putea măsura rapid unghiul volanului şi unghiul de alunecare al maşinii? În modul acesta ai putea modula frânarea pentru a opri derapajul.
Pe măsură ce studiau ideea, au descoperit că şi Bosch, unul dintre furnizorii lor, avea deja o ideea similară, care trebuia să funcţioneze în momentul în care se blocau frânele în timpul unei urgenţe. Însă, Mohn nu a rămas blocat în zăpadă din cauza unei urgenţe, ci din cauză că a pierdut controlul, aşa că sistemul trebuia să fie activ tot timpul.
La doi ani după incident, Mohn avea un sistem care funcţiona şi care a fost dat spre producţie. În mod natural, acesta a fost pus prima dată pe un S-Class, în 1995. Rapid, sistemul a început să fie introdus pe fiecare maşină nouă.
Acest sistem era o tehnologie de siguranţă excepţională şi aparţinea brandului Mercedes-Benz, pentru că era un sistem creeat de unul dintre inginerii lor. Mercedes a construit sistemul cât de repede a putut, dar nu puteau ţine pasul cu cererea şi cu cheltuielile necesare, aşa că au luat o decizie neaşteptată: au oferit tehnologia altor companii tehnologice, ştiind că vor creea sistemul şi îl vor vinde brandurilor competitoare.
În plus, Mercedes nu a vândut această tehnologie, ci pur şi simplu a dat-o. “În interiorul meu eram rănit, pentru că era invenţia mea şi era dată. Dar, bineînţeles, acum văd că cea mai bună decizie a fost să o facem disponibilă pentru toată lumea, să existe pe toate maşinile.”, a spus Mohn.
A fost cea mai bună decizie, deoarece, la 10 ani diferenţă, autorităţile germane au început să observe o scădere a numărului de accidente. Unii experţi estimează că numărul de vieţi salvate datorită acestei invenţii este de peste un milion.
Frank-Werner Mohn se va pensiona în acest an, după ce a lucrat pentru Mercedes-Benz timp de 35 de ani. Dacă lucrurile ar fi decurs diferit în ceea ce priveşte invenţia sa, acesta ar fi fost milionar, însă Mohn şi-a petrecut ultimii ani în cadrul companiei lucrând la tehnologia autonomă.