Generațiile împătimiților de viteză. Campionii raliurilor: Veteranul și lupul tânăr

Dacă stai la poveşti cu Marin Dumitrescu, nu-ţi ajung trei zile. Pui o întrebare şi te prezintă adversarilor din anii '50, îţi face cunoștință cu maşinile pe care a concurat şi te aduce la linia de sosire fără să-ţi fi dat seama cât ai stat pe traseu.

Marin Dumitrescu, unul dintre marii campioni ai României, a ajuns la 96 de ani. La 21 de ani, italianul Simone Tempestini concurează pentru România la raliuri, de jumătate de deceniu. Crescut în Cluj de la 14 ani, Simone încearcă să facă performanţă în ţara de adopţie. Iată poveştile celor doi.

Marin Dumitrescu a plecat dintr-un sat din vadul Oltului la 13 ani şi a ajuns să muncească la Ford România în vara anului 1933. Cariera şi-a început-o după ce s-a terminat războiul. A participat în cursele de motociclism.

„De frica ruşilor, după război m-am angajat la Dinamo, la M.A.I. Am făcut motociclism. Motocicleta am primit-o de la Constantin Bâzu Cantacuzino, pe care Ana Pauker îl făcuse copilot. Bâzu mi-a zis: Băi, ţigănuşule, iei motocicleta, pentru că eu fug din ţară”.

Marin Dumitrescu a fost apoi atras de automobilism. Curentul era puternic, în România, după război. Veteranul îşi aminteşte că erau şapte concursuri anuale de viteză, de circuit şi de coastă. Prin 1947 pune la punct, împreună cu mentorul său, Artur Strijek, şi cu inginerul Petre Iscu, două maşini de concurs BMW 328 la Uzinele Vulcan.

„Maşina am făcut-o cum m-a tăiat capul. N-am avut schiţe, nimic. Nici pregătirea tehnică necesară”. Iniţiativa îi aparţinea unui alt mare campion, Jean Calcianu. Campion, cel puţin în ziare.

„Jean Calcianu n-a fost aşa mare, dar aşa a fost lăudat în ziare la vremea aceea. N-a câştigat la Belgrad, nici măcar n-a participat. N-a fost susţinut de o firmă puternică. Asta a fost problema lui”. În schimb, aminteşte cu mândrie despre victoria de la Monte Carlo a lui Petre Cristea, un alt pilot consacrat din perioada interbelică.

„Monte Carlo era o cursă pentru boieri. În ajutorul lui Cristea a fost unul Zamfirescu. Avea o firmă de dulciuri în Bucureşti. Unul dintre băieţii lui mergea cu Cristea. Banii au venit de la Zamfirescu. Cristea era un om sărac. Nici carte nu ştia”. A trecut mai bine de jumătate de secol de atunci, dar i se umezesc ochii când povesteşte despre cursa vieţii sale. Era cursa de viteză în coastă de la Sinaia, 1950.

“Eu făceam pe mine de frică până se dădea startul. Apoi nu mă mai inte fost cursa vieţii mele. 500 de muncitori au venit de la Vulcan să mă vadă. M-au luat cu maşină cu tot. 300 de kilograme avea maşina şi 50 eu. Cu asta am fost eu deştept. O Alfa Romeo avea două tone. Petre Cristea nu a mai alergat după Sinaia”. A fost cea mai dulce victorie a unei cariere care s-a întins pe trei decenii. resa nimic. Cursa de la Sinaia a fost cursa vieții mele. 500 de muncitori au venit de la Vulcan să mă vadă. M-au luat cu mașină cu tot. 300 de kilograme avea mașina și 50 eu. Cu asta am fosr eu deștept. O Alfa Romeo avea două tone. Petre Cristea nu a mai alergat, după Sinaia". A fost cea mai dulce victorie a unei cariere care s-a întins pe treci decenii.

Cel mai tânăr pilot de raliuri din istoria României

Simone Tempestini a împlinit 21 de ani luna trecută şi a adunat experienţă cât să poată ajunge campionul național de raliuri. Drumul în viaţă a fost netezit de tatăl său, Marco Tempestini, liderul echipei Napoca Rally Academy. Marco a ajuns la Cluj prin 1996, când Simone avea doi ani. Simone a ajuns la Cluj la 14 ani. Deja îşi convinsese tatăl să-l lase să-i calce pe urme.

„Eu l-am bătut la cap pe tata că vreau să pilotez maşini de concurs. Când eram mic, mă antrenam la PlayStation, la jocuri cu maşini”. A primit acordul tatălui cu o condiţie: să-şi termine şcoala la Treviso, oraşul natal. A debutat la 16 ani în Raliul Aradului. A profitat de faptul că Federaţia Română de Automobilism l-a lăsat se se urce la volanul unei maşini de concurs înainte de 18 ani, cum este regula în alte ţări. A luat titlul național la juniori. Apoi şi-a trecut în palmares titlul european la ERC Production Cup cu echipa. De altfel, echipa clujeană este prima din România participantă în Campionatul Mondial de Raliuri. Experienţa din Junior WRC şi WRC 2 l-a ajutat pe Simone să se impună în acest sezon în Campionatul Naţional de Raliuri.

Simone Tempestini, despre… Cursele din WRC

Am devenit alt om. Și sezonul trecut, dar mai ales acesta. Anul trecut, Francois Delecour, campionul naţional şi vicecampion mondial, cu o mare experienţă, a câştigat doar trei probe speciale mai mult decât mine. Nivelul meu era deja de anul trecut foarte bun.

Piloţii din WRC

În campionatul naţional poţi să-ţi faci prieteni, dar la Campionatul Mondial nu poţi să ai relaţii apropiate.Vorbesc cu piloţii experimentaţi. Robert Kubica este foarte simpatic. Jari-Matti Latvala este printre preferaţii mei. El avea o viteză foarte bună, dar de fiecare dată făcea o greşeală.

Copiloţi

Voi începe să colaborez cu un copilot mai tânăr. Până acum am fost cu patru copiloţi, Lu Baggio, Sergiu Itu, Dorin Pulpea şi Matteo Chiarcossi. Fiecare m-a ajutat foarte mult. Victoriile se datorează în mare măsură lor. Însă la raliu ai nevoie de cineva cu care să te înţelegi în maşină, nu neapărat să fii prieten în afara curselor.

Antrenamente

În primul rând, ai nevoie de un psihic bun. Trebuie să fii şi din punct de vedere fizic pus la punct. În maşină poţi avea şi 65 de grade, dacă afară sunt 30. Eu stau în saună reprize de 20 de minute pentru a fi pregătit pentru astfel de situaţii. Fac alergări, urc trepte, apoi merg la sală, unde lucrez în special antebraţele.

Alimentaţie

Eu mănânc bine la micul dejun. La prânz consum carbohidraţi, iar seara, alimente bogate în proteine. Mânânc de 5 ori pe zi. În România îmi este mai greu pentru că meniul nu este aşa variat ca în Italia. Dacă mă duc la ora 11 la masă, nu găsesc ce să mănânc.

Traficul din România

În România, oamenii sunt foarte grăbiţi şi nu înţeleg că nu poţi câştiga mai mult de trei minute. Se grăbesc aiurea. Riscă mult. Nu are niciun rost. Italienii dau vina pe trafic atunci când întârzie undeva, dar măcar sunt relaxaţi. Aici oamenii întârzie, dar sunt şi nervoşi. Am luat o singură dată amendă pentru viteză. Aveam 67 km/h într-un sat. Încerc, de obicei, să nu depăşesc viteza exagerat.

Marin Dumitrescu

- Multiplu campion naţional absolut la viteză în coastă şi viteză pe circuit 1945-1975.
- Campion naţional de raliu, clasa IV – 1969.
- Raliul Transbalcanic – loc 2 la general – 1967.
- A construit prima maşină românească performantă de curse, Dacia 1300, în 1973.

Simone Tempestini

- La 16 ani a debutat în Campionatul Naţional de Raliuri, lucru neobişnuit pentru un minor.
- A debutat în circuitul WRC în 2013. La competiţia Wales Rally GB l-a avut pe tatăl său Marco printre rivali.
- După victoria de la Raliul Iaşiului, de luna aceasta, a devenit cel mai tânăr campion naţional.