„Ucigași tăcuți”, în 35 de milioane de case din UE

Atât europarlamentarii, cât și sindicatele din construcții susțin că sunt foarte necesare reguli noi, deoarece în fiecare an zeci de mii de europeni mor din cauza bolilor și afecțiunilor legate de azbest, iar în multe cazuri acestea nu sunt recunoscute ca deces legat de muncă. În 2019, se estimează că cel puțin 70.000 de locuitori din UE au murit din cauze legate de azbest. Pentru a pune în context această cifră, trebuie spus că ea a fost de peste trei ori mai mare decât numărul de persoane ucise în trafic în acel an. Gravitatea problemelor cauzate de azbest și riscul ca Valul de Renovare în vederea creșterii eficienței energetice a clădirilor să amplifice aceste probleme au determinat Parlamentul European să ceară luare unor măsuri ferme de contracarare.

Primele măsuri convenite

Astfel, au fost stabilite deja o serie de cerințe care au fost incluse într-un raport care urmează să stea la baza modificării directivei din 2009 privind azbestul la locul de muncă. Una din principalele măsuri este verificarea și înregistrarea obligatorie a azbestului folosit în clădiri. Măsura va fi completată cu realizarea unui catalog digital pentru înregistrarea tuturor datelor referitoare la clădiri, inclusiv a rezultatelor controlului de azbest, așa-numitul „jurnal de bord al clădirilor UE”. De asemenea, se propune actualizarea listei de boli profesionale recunoscute în Uniunea Europeană.

Oamenii de afaceri au câștigat prima tură

Parlamentul European a votat, în octombrie 2021, o nouă limită pentru azbest de 0,001 fibre/cm3 - fracție respirabilă pentru 8 ore de lucru, pe baza constatării Comisiei Internaționale de Sănătate Ocupațională care arăta că orice limită sub aceasta nu ar proteja împotriva cancerului legat de azbest. Cu toate acestea, Comisia a propus o limită de numai 0,01 fibre/cm3, așa cum au solicitat asociațiile de afaceri. Explicația executivului comunitar a fost că nu vrea să pună o povară în plus asupra companiilor din construcții. Acest lucru nu ar îmbunătăți însă standardele actuale din unele statele membre precum Danemarca, Franța și Germania și este semnificativ mai mare decât standardul de 0,002 fibre/cm3 stabilit în Țările de Jos.

România este foarte permisivă

În ceea ce privește România, valoarea limită admisă de legislația națională este cu mult mai mare, fiind de 0,1 fibre/cm3. În ianuarie 2007, producerea, comercializarea şi utilizarea azbestului au fost interzise, iar atunci au fost eliminate materialele cu conţinut de azbest, deşeurile cu conținut de azbest. Deși numărul angajaţilor expuşi la azbest a scăzut, conform statisticilor, expunerea profesională la azbest încă există. De exemplu, azbestul îl regăsim în componența plăcilor de azbociment folosite încă la acoperișurile construcțiilor industriale (agricole, în special), dar și civile – depozite, anexe, chiar și la locuințe în zonele rurale mai sărace (este numit și acoperișul săracului).

La nivelul UE există 35 de milioane de clădiri cu azbest, clădiri care vor fi renovate sau demolate de muncitori în contextul Valului de Renovare și al Pactului Verde European, declara recent secretarul general al Federației Europene a Construcțiilor și Lucrătorilor Lemnului (EFBWW), Tom Deleu.

Materialul - interzis, expunerea încă există

În timp ce utilizarea azbestului este acum interzisă în Europa, lucrătorii sunt încă expuși riscului de a contracta cancer după ce au intrat în contact cu acesta, în special lucrătorii din construcții, în timpul renovării și demolării clădirilor. Au existat 90.730 de decese legate de azbest în UE28, conform lancet.com, în 2019, iar cercetările Parlamentului European au spus că vor ajunge la 120.000 până în 2029 fără alte măsuri de protecție.

Cum ajung fibrele în aer

• acţiunea mecanică asupra materialelor cu azbest duce la eliberarea fibrelor în aer;

• cel mai mare risc îl reprezintă materialele friabile, pentru că pot fi sfărâmate uşor cu mâna, fibrele de dimensiuni mici (respirabile) rămân în aer o perioadă îndelungată;

• materialele cu conţinut de azbest nefriabile (plăci de acoperire sau pardoseală, uşi antiincendiu) nu eliberează fibre de azbest în mod spontan;