Si ce te faci, domâle, cu Casa Poporului? Poti s-o urasti, s-o vorbesti de rau, s-o scuipi, sa te uiti cu condescendenta la stilul straniu, impopotonat, care o izoleaza de restul orasului...
Poti s-o adori si s-o privesti cu respect, ca pe ceva care iti aduce aminte de tinerete, vremuri negresit mai fericite decat cele care au dat peste tine acuma, cu batranete si capitalism cu tot... Poti s-o privesti ca pe o parte a realitatii tale de fiecare zi, de cetatean sub 18 ani, care a inceput sa "vada" orasul abia dupa ce zarva revolutionara si-a mai stins ecourile.Dar n-o poti ignora. Fiindca se impune ochilor tai cu realitatea fizica a dimensiunilor sale. Fiindca este o alta problema pe care istoria ne-a facut-o cadou si care trebuie rezolvata intr-un fel. Intr-un fel care sa o integreze in ceea ce ar trebui sa insemne Bucurestiul pe plan urbanistic: capitala Romaniei.
APA TRECE, PIETRELE RAMAN⦠E clar ca anii comunismului n-au trecut peste fiinta orasului fara interventii urbane care au lasat urme adanci, intelese ca o adevarata tragedie culturala de cei care stiu cum era pe vremea Micului Paris structura si spiritul lui. Aceasta tragedie se traduce printr-un singur cuvant: incompatibilitate.
La capatul de vest al unui bine-cunoscut bulervard se inalta Casa Poporului, ridicata la 84 de metri de sol si latita pe respectabila suprafata de 63.000 de metri patrati. Aceste cifre ii acorda pozitia secunda in clasamentul celor mai mari cladiri din lume (dupa Pentagonul americanilor) si onoarea de-a adaposti sediul Camerei Deputatilor, incepand cu 1996, cand a fost rebotezata "Palatul Parlamentului".
CAPCAUNUL ARHITECTONIC. Cladirea este despartita de orasul pentru care a fost construita de hectare intregi de teren viran care urmau, fara indoiala, sa fie amenajate. Ca sa ne dam seama de enormitatea dimensiunilor pe care le are Casa, e suficient sa amintim un mic fapt divers: terenul pe care e amplasata contine, printre altele, un fost stadion acoperit astazi cu o structura de beton armat. Spatiul rezultat e destinat unei imense parcari subterane.
Citește pe Antena3.ro
DE LA PALAT LA MUZEU. Asa s-a nascut ideea de-a infiinta in aceasta locatie "Muzeul National de Arta Contemporana". Idee care a ridicat, cum era de asteptat, foarte multe obiectii din partea celor care sustin pe buna dreptate ca arta contemporana veritabila este diametral opusa caracterului de "oras interzis" al complexului. Pentru urbanisti insa, paradoxul face parte din solutie: ofera prilejul de a injecta o doza sanatoasa de normalitate unui proiect aberant, totalitar.