Adio caltabos, traiasca tuica!

Desi exista o lista cu 244 de produse traditionale romanesti protejate pe piata comunitara, carnatii oltenesti, caltabosul, toba si cozonacul au ramas pe dinafara. In schimb, vom defila in UE cu 54 de feluri de tuica si 43 de bauturi spirtoase distilate din vin.

Vestea buna: lista produselor traditionale pe care tara noastra doreste sa le inregistreze in Uniunea Europeana nu este definitiva. De fapt, nu exista un termen-limita pana la care cineva trebuie sa ceara protejarea unei marci. Faci dovada ca e marca traditionala si depui dosarul la UE. Odata inregistrate, produsele nu vor mai putea fi fabricate in alte state decat daca primesc acordul tarii noastre. Asta daca nu ne-a luat-o altcineva inainte…

Vesti proaste

Trebuie spus ca a durat mai bine de un an pana s-a ajuns la aceasta varianta a listei (in martie 2004). Iar daca nu s-a aratat nimeni interesat sa inregistreze caltabosul pana acum, este destul de putin probabil sa apara cineva de acum incolo. Apoi, nu ne garanteaza nimeni ca nu se va gasi cineva care sa ne-o ia inainte. Daca, Doamne fereste, functionarii UE vor aproba o astfel de cerere a polonezilor (de exemplu), de Craciun va trebui sa preparam mancarurile traditionale in clandestinitate.

Epopeea marcilor traditionale a inceput prin noiembrie 2002, cand ungurii au incercat sa inregistreze „palinka". A fost o adevarata isterie nationala. Din fericire nu s-a intamplat nimic grav, pentru ca UE a respins pretentia maghiara la protestele tarii noastre si Austriei. Pana la urma am reusit sa demonstram ca si noi suntem producatori traditionali. Altfel… Adio palinca!

Listele

In 2003 a fost alcatuita prima lista cu produse traditionale romanesti. Ministerul Agriculturii a cerut asociatiilor de producatori si directiilor agricole judetene sa spuna care sunt produsele traditionale specifice fiecarei zone geografice. Si asa a aparut prima lista, aprobata prin ordin al ministrului Agriculturii, apoi trimisa la Uniunea Europeana.

UE a taiat cateva produse care nu se incadrau, pentru ca s-a schimabt legislatia europeana, apoi ne-a dat lista inapoi. A urmat o noua runda de consultari cu asociatiile de producatori si uite asa a aparut a doua lista, aprobata prin ordin al ministrului la sfarsitul lunii martie 2004. Aceasta contine 70 de produse din lapte, doua din carne si o multime de licori bahice (54 de feluri de tuica, 69 de rachiuri de fructe si 43 de bauturi spirtoase distilate din vin).

Doua produse din carne

Problema este ca a doua lista este mult mai „saraca" la capitolul produse alimentare. Din zece feluri de salam a ramas doar cel de Sibiu. La capitolul carnati mai exista un singur sortiment: cei de Plescoi. Oltenestii au disparut o data cu alte 11 produse traditionale din aceeasi categorie. La fel s-a intamplat si cu caltabosul, sangeretele, babicul, pieptul de porc ardelenesc, toba, virsli sau sunca.

Si asa, pe lista produselor din carne protejate au ramas doua produse mari si late: salamul de Sibiu si carnatii de Plescoi.

Cozonacul ratacit

Din produsele de panificatie traditionale vom merge in Uniunea Europeana cu placinta dobrogeana (cea moldoveneasca a fost scoasa de pe lista), paine ardeleneasca cu cartofi si cu coaja batuta, covrigi de Buzau si de Brasov. Cozonacul e istorie, impreuna cu alte 12 produse de panificatie, printre care doua feluri de covrigi si trei de colaci.

Cand a venit vorba de tarie, producatorii romani au dat navala sa-si protejeze marcile traditionale in toata Europa. De anul trecut si pana acum au aparut 21 de sortimente noi de tuica pe lista. Zece feluri de palinca sunt trecute la categoria rachiu de fructe. Mai sunt 16 rachiuri de mere, opt de pere, sase de cirese, unul de gutui, opt de caise si noua de piersici. Una peste alta, incercam sa dam „inundam" piata unica folosind 67 de rachiuri de fructe si 43 de bauturi alcoolice distilate din vin.

Procedura

Conform directivelor europene, inregistrarea unui produs traditional se poate face doar la initiativa unui grup de producatori. Lista nu poate fi alcatuita de statul roman asa, de capul lui, pentru ca nu pot fi protejate la nivel european produse pe care nu le va comercializa nimeni pe piata comunitara. Cum majoritatea producatorilor sunt prea mici pentru a se gandi sa-si exporte marfa in Uniunea Europeana, o serie de produse traditionale raman neinregistrate. In plus, producatorii trebuie sa alcatuiasca un dosar destul de voluminos din care sa reiasa ca o marca este traditionala. Ministerul Agriculturii verifica dosarele, apoi le inainteaza Uniunii Europene care dispune sau nu protejarea marcii.