Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Crizele economice sunt caracterizate prin inflații mari, iar suprapunerea lor, așa cum au arătat policrizele din ultimii ani, relevă influența pe care o au conflictele armate asupra creșterii prețurilor. Datele statistice din perioadele marilor conflagrații mondiale dovedesc fără dubii că nivelul de trai s-a prăbușit iar redresarea s-a produs greu. Conflictul din Ucraina se înscrie în această regulă. Ce efect de propagare apare în economiile țărilor din jurul războiului?
Studiind într-o lucrare de referință cauzele înapoierii economice a României față de Europa, profesorul Bogdan Murgescu face un amplu tablou al acumulării decalajelor economice, cercetarea fiind extinsă pe perioada 1500-2010.
ROMÂNIA, PIERDERI URIAȘE ÎN RĂZBOAIELE MONDIALE
Oprindu-ne la consecințele economice ale celor două războaie mondiale, reținem că leul de hârtie, la paritate de 1/1 cu leul aur în anul 1913, ajunge la paritate de 2,3 în 1918 și la 11,8 în 1920. Autorul formulează o concluzie limpede atunci când arată că „participarea la Primul Război Mondial și realizarea Unirii din 1918 au avut o raționalitate politică și au rentat economic pentru ansamblul statului român, dar au costat pe cetățeanul mediu o parte însemnată a avuției acumulate și a nivelului său de trai. Prin participarea la Primul Război Mondial situația economică a României s-a înrăutățit atât în raport cu statele neutre, cât și în raport cu alte state participante la război”. Analiza citată subliniază apoi că „această înrăutățire nu a fost specifică numai României, ci a caracterizat ansamblul Europei răsăritene și sud-estice” și avansează o concluzia mai drastică: impactul Primului Război Mondial - sau altfel spus, costul economic al angajamentului politic pentru Marea Unire - explică o parte din eșecul economic al României Mari.
Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost devastator nu doar din punct de vedere politic, ci a avut consecințe grave pentru economia României și a produs pierderi umane și materiale considerabile. Presiunea inflaționistă a fost accentuată de deficitele financiare tot mai mari impuse de cheltuielile militare. Indicele general al prețurilor de detaliu în București, de pildă, comparativ cu nivelul de bază 100 din anul 1938, era în 1940 de 156,3, ajungând la 934,4 în 1944 și la astronomicul 6.489,5 în 1945, anul terminării conflagrației mondiale. Lucrarea lui Bogdan Murgescu „România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010)” utilizează o mare diversitate de surse bibliografice cu solid fundament științific, greu de contestat. Reținem că în plan uman, România a pierdut un total de circa un milion de persoane decedate, dispărute sau dislocate (prizonieri și deportați care nu s-au mai înapoiat în primii ani de după război).
Despăgubiri pentru URSS de 21 de miliarde dolari la cursul zilei
Pe plan material, pierderile totale ale României în Al Doilea Război Mondial sunt estimate la aproximativ 3,7 miliarde de dolari (la cursul anului 1938). Din aceasta, 300 de milioane de dolari, la paritatea de 35 de dolari uncia de aur, erau reprezentate de despăgubirile datorate de România, fixate prin Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, către Uniunea Sovietică. Dacă am aduce la zi, prin evoluția prețului unciei de aur (31,1 grame), de circa 2.500 dolari în 2024, despăgubirile de război fixate României se ridică, după calculele noastre,la valoarea uriașă de 21 de miliarde de dolari.
La aceasta adăugăm și valoarea tezaurului Băncii Naționale a României, depus la Moscova în perioada Primului Război Mondial și sechestrat din 1918 de Rusia bolșevică; pierderile sporesc cu alte 5 miliarde de dolari. După fiecare acțiune a BNR de aducere în atenție a acestui rapt, propaganda rusească lansează atacuri la adresa lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR. Acestea s-au întețit după ce în anul 2024, BNR a inclus în strategia de comunicare internaționalizarea problemei, Parlamentul European lansând o Rezoluție prin care cere Federației Ruse să returneze României tezaurul.
Valul inflației lovește puternic la granița conflictului
Inflația în Uniunea Europeană a avut, în ultimii trei ani, pusee de creștere care au explicații în costurile pandemiei COVID-19 și ale perturbării grave a pieței energiei, suprapuse pe declanșarea războiului din Ucraina, în februarie 2022. Influența acestui conflict nu este exact cuantificată, dar ca o observație statistică, inflația în UE a rămas la cote mult superioare nivelului mediu din 2021, an al păcii. Astfel, inflația anuală, în ianuarie 2021, când nu se manifestau crizele, era de 1,2 pp, pentru a ajunge în octombrie 2022, cu policrizele la apogeu, la 11,5 procente. Prin calmarea pieței energiei, acomodată în Europa cu alte surse de energie după șocul închiderii robinetului rusesc de gaze, în decembrie 2023, inflația coboară pe ansamblul UE la 3,4 la sută, urmată de un minim de 2,4 procente în iulie 2024. Pandemia era și ea o amintire.
EUROSTAT ne arată că în acest tablou general pozitiv, conflictul din Ucraina este resimțit printr-o inflație sporită, ca un efect de propagare asupra economiilor țărilor vecine cu Rusia și Ucraina sau din apropierea zonei de război. Care au fost țările cu inflația cea mai mare din Uniunea Europeană în anul 2022, cel al invaziei Rusiei în Ucraina? Țările baltice - Estonia, cu o creștere a indicelui de prețuri anual de 19,4 %, Lituania, cu 18,9% și Letonia, cu 17,2 % au avut șocul inflaționist cel mai puternic. Acest val inflaționist mătură și celelalte țări din est „lipite” cu granița de Ucraina: Polonia - 13,2%, Ungaria - 15,2%, România - 12%. La indici de inflație cu două cifre sunt și restul țărilor din est: Bulgaria - 13%, Cehia - 14,8%, Slovacia - 12,1%. Tot acest grup de țări au avut inflația în anul 2022 cu mult peste media de 9,2% a UE. În anul 2023, în timp ce inflația pe ansamblul UE scade la 6,4 procente, Estul rămâne cu „cocoașa” unui indice de prețuri ridicat, Ungaria fiind „campioana”, cu 17%, singura țară care a avut inflația mai mare față de anul anterior. Țările baltice pendulează în jurul a 9%, Polonia trece bara de 10 pp, iar în România inflația scade la 9,7%.
Trendul de scădere a inflației continuă și în 2024, dar cifrele arată aceeași realitate: un „cordon” de state situate în prima linie, la granița cu Ucraina sau cu Rusia, care au indici superiori față de țările mai depărtate de conflict.
Cauzele acestei situații generale pentru Estul cu inflație mare și Vestul unde indicele de prețuri s-a domolit mai repede pot fi puse pe seama unor altor politici monetare ale băncile centrale din aceste țări? Evident, nu, în condițiile în care ele participă la reuniunile Băncii Central Europene și au metode apropiate pentru domolirea inflației. Sunt desigur politicile fiscale care diferă mult de la țară la țară, dar acestea sunt și ele puternic racordate la realitatea conflictului din zona limitrofă, ceea ce impune costuri suplimentare în domeniul securității și al înzestrării forțelor armate, la care se adaugă perturbarea unor fluxuri comerciale tradiționale cu cei care se războiesc.
Leul, moneda cea mai stabilă din regiune
Cursul de schimb al leului a rămas practic constant în ultimii ani. Presiunile inflaționiste, care au provocat schimbări majore în cursurile de schimb ale monedelor țărilor din regiune, nu au afectat și leul românesc, scutit astfel de riscul valutar. De aceea se apreciază că Banca Națională reprezintă o ancoră de stabilitate pentru economia românească.
Grivna și rubla, „pe front”
Monedele Rusiei și Ucrainei au suferit deprecieri substanțiale după declanșarea conflictului. Slăbirea rublei este determinată de creșterea cheltuielilor militare și scăderea exporturilor. Pentru a bloca o creștere dezastruoasă a inflației, multe prețuri sunt fixe, iar serviciile publice - subvenționate. Dobânda de politică monetară a Băncii Rusiei a ajuns la 16%, cu circa 10 pp peste rata inflației. O prognoză lansată în 29 august 2024 de bancă centrală de la Moscova avansează scenarii de risc și pentru următorii doi ani, unul din pericole fiind și golirea Fondului Național de Asistență Socială, ca urmare a scăderii globale a prețurilor la petrol.
La Kiev, după declanșarea războiului, Banca centrală a Ucrainei devaloriza grivna cu 25 la sută după trei luni de la invadarea țării. Inflația urca la 30% după primul an de război. Grivna are un curs controlat, iar prețurile sunt legate de măsuri specifice economiei de război.
