A.P. s-a dus zilele trecute la banca cu gandul sa-si retraga economiile, dupa ce a aflat de la prieteni ca patru banci din Romania, printre care si cea la care are depozit, vor sa iasa de pe piata. Impulsul de moment l-a facut pe A.P. sa nu puna in balanta costurile spargerii depozitului inainte de scadenta (pierderea dobanzii cumulate si comisionul de retragere anticipata – care la un depozit de 10.000 de euro reprezinta circa 150 de euro) cu riscurile reale ca banca respectiva sa isi inceteze activitatea.
Reactia lui nu este singulara: zvonurile despre banci, care circula pe e-mail, din vorba in vorba sau care ajung chiar in presa de multe ori se soldeaza cu retrageri de bani de la banci. Cel mai recent, astfel de reactii au fost starnite de stirea potrivit careia patru banci din Romania (Volksbank, RBS, ATE Bank si MKB Romexterra) ar fi de vanzare. Stirea a fost preluata de presa tabloida, care titra bombastic ca "Patru banci vor disparea din Romania".
"Am avut clienti care au inteles din stirile respective ca este iminenta inchiderea bancii. Este cat se poate de fals. Articolul original pe tema celor patru banci facea referire la discutiile care se poarta la nivelul actionarilor privind vanzarea operatiunilor din Europa de Est. O schimbare a actionarilor nu este deloc acelasi lucru cu inchiderea business-ului. Sunt atatea tranzactii si preluari care sunt considerate povesti de succes", spune Lucian Cojocaru, vicepresedinte al Volksbank Romania, una dintre cele patru banci despre care s-a scris ca ar fi de vanzare.
Nu este prima data cand bancile se confrunta cu probleme de imagine din cauza zvonurilor. In martie 2005, o serie de e-mail-uri transmise viral avertizau asupra falimentului iminent al Bancii Tiriac. La cateva luni dupa aparitia zvonurilor, s-a anuntat ca Banca Tiriac a fuzionat cu HVB, intr-o tranzactie evaluata la peste 250 de milioane de euro. Patru ani mai devreme, BCR, cea mai mare banca din Romania, se confruntase cu o problema similara: un asalt al clientilor care doreau sa-si retraga banii din banca in urma zvonurilor.
RBS Romania, una dintre bancile vizate de zvonurile recente este ultima banca activa in Romania care si-a schimbat atat denumirea, cat si actionarii, ca urmare a preluarii bancii-mama din Olanda, ABN-Amro de catre banca britanica RBS (Royal Bank of Scotland).
Cea mai discutata fuziune a fost insa cea care a vizat trei banci active pe piata din Romania: Banca Tiriac, HVB si Unicredit. Integrarea operatiunilor s-a derulat pe parcursul mai multor ani si a avut loc in mod treptat. Noul actionar majoritar si-a lasat amprenta mai ales asupra produselor nou-lansate. In cazul Unicredit-Tiriac, intr-o prima faza au fost aliniate dobanzile la depozite oferite de cele doua banci ce au facut obiectul fuziunii si abia in cea de-a doua etapa au fost armonizate conditiile de creditare. Preluarea BCR de catre Erste, in urma privatizarii, a determinat cresterea capitalurilor proprii ale bancii cu peste 64% in perioada 2007-2010.
Falimentele bancare de la sfarsitul anilor ’90: diferente
Poate ca amintirea sirului lung si neasteptat de falimente bancare de la sfarsitul anilor ’90 face ca populatia sa fie extrem de sensibila la zvonurile privind problemele din banci. In perioada 1999-2003, nu mai putin de 12 banci din Romania au dat faliment. In perioada 2008-2011, in cei peste doi ani de criza nu s-a inregistrat insa nici un faliment. Cele mai renumite gauri sunt cele primite de Bancorex si Banca Agricola. Ambele erau banci de stat in momentul in care au aparut problemele si tot statul a fost cel care a acoperit gaurile (din banii contribuabililor). In total: 3,1 miliarde de dolari – 2,1 miliarde de la Bancorex si peste un miliard de la Banca Agricola. Activele Bancorex au fost preluate de BCR, iar Banca Agricola a fost privatizata cu Raiffeisen. Restul falimentelor bancare din Romania au vizat banci de dimensiuni mici (Nova, Columna, Albina, Fortuna) sau medii (Banca Romana de Scont, BID, Bankcoop). In cele mai multe cazuri, acestea aveau actionariat dubios (persoane fizice din Romania sau cetateni straini) care au beneficiat de credite date tot de banca lor, care n-au mai fost rambursate.
Ce s-a schimbat
De la falimentele de la sfarsitul anilor '90 si pana in prezent, peisajul bancar s-a schimbat complet. Posibilitatea ca actionarii sa-si insuseasca banii deponentilor (reteta creditelor neperformante catre firme/actionari) este limitata de reglementarile BNR privind expunerea bancilor catre entitatile afiliate. De asemenea, banca centrala monitorizeaza atent evolutia indicatorilor de performanta la nivelul sistemului bancar si exista limita pentru fiecare banca. De exemplu, indicatorul de solvabilitate al carui nivel nu trebuie sa scada sub 8% se situa, in martie 2011, la 14,88% – un nivel aproape dublu. Riscul ca deponentii sa ramana fara economiile de-o viata a fost de asemenea limitat, prin infiintarea Fondului National de Garantare a Depozitelor. Astfel, in situatia in care o banca ar da faliment, Fondul preia sarcina rambursarii sumelor catre deponenti. Valoarea garantata per deponent a fost majorata de la 1 ianuarie 2011 de la 50.000 de euro la 100.000 de euro.