Contractul Sterling, încheiat fără bază legală

Acordul de concesiune către Sterling Resources a dreptului exclusiv de a executa operaţiuni petroliere pe platoul continental al Mării Negre este fără bază legală. Subcomisia parlamentară de anchetă a adoptat ieri raportul final în cazul Sterling, care scoate practic statul român din această afacere păguboasă, de care n-ar fi străini nici ex-premierul Tăriceanu, nici fostul său şef de Cabinet, Dorin Marian, şi nici omul de afaceri Dinu Patriciu.

O dată ce raportul va fi adoptat de plenul Camerei Deputaţilor, Guvernul va putea rezilia sau renegocia acest contract păgubos pentru stat. Există posibilitatea ca documentul să intre în plen luni sau marţi săptămâna viitoare, altfel va fi votat în prima sesiune parlamentară din septembrie.

Raportul a concluzionat că actul adiţional numărul 11, prin care s-a trecut de la cotă de producţie la redevenţă pe exploatare, a fost întocmit în condiţii ilegale pentru că Agenţia Resurselor Minerale (ANRM) nu a avut un mandat din partea Guvernului României, că nota de fundamentare a Hotărârii de Guvern care a legalizat acest act adiţional a fost întocmită cu date şi informaţii nereale şi că atât compania Sterling, cât şi agenţia, nu şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute în contractele adiţionale anterioare.

Potrivit preşedintelui subcomisiei, deputatul PSD Iulian Iancu, raportul constată că printre datele şi informaţiile false se află nota de fundamentare, unde apare ca o cantitate probabilă de exploatare de circa 2 miliarde de metri cubi, în timp ce, în realitate, în faţa comisiei de anchetă s-a vorbit de 51 de miliarde de metri cubi de gaz. Nota de fundamentare prevedea existenţa a zero milioane tone de ţiţei, în timp ce, în realitate, la comisia de anchetă s-a stipulat existenţa a 278 milioane tone. Comisia de anchetă a constatat şi o serie de nereguli, referitoare la faptul că nu a existat o carte tehnică petrolieră a lucrărilor, că nu s-au făcut controale niciodată şi că nu s-a putut proba suma invocată de Sterling ca fiind una reală în documentele companiei.

REZILIERE SAU RENEGOCIERE
În baza acestor constatări, "comisia a decis ca, în termen de 60 de zile de la data aprobării Raportului în plenul Camerei, Guvernul să decidă modalitatea prin care va rezilia sau renegocia contractul de bază, anulând acest contract adiţional şi anulând, astfel, în Ordonanţa de Urgenţă articolele care făceau posibilă Hotărârea de Guvern", a declarat Iulian Iancu, după aprobarea Raportului. Iancu a arătat că în raport apar responsabilităţi la nivelul persoanelor semnatare ale notei de fundamentare privind promovarea Ordonanţei de Urgenţă, semnatare ale notei de fundamentare a Hotărârii de Guvern, precum şi la nivelul semnatarilor şi contrasemnatarilor Hotărârii de Guvern. Astfel de responsabilităţi apar şi la nivelul persoanelor din cadrul ANRM, cât şi la nivelul companiei Sterling, care nu au respectat prevederile legale contractuale, neîndeplinind atribuţiunile legale prevăzute în sarcinile de serviciu. Membrii comisiei au propus şi ca toţi cei care au oferit informaţii nereale în cadrul audierilor să fie deferiţi anchetei instanţelor judiciare.

PNL, CONTRA
Raportul subcomisiei de anchetă în cazul Sterling a fost adoptat ieri cu 13 voturi pentru şi trei abţineri. În favoarea raportului s-au pronunţat deputaţii PSD şi PD-L. Cele trei abţineri au aparţinut reprezentanţilor PNL şi UDMR. De altfel, liberalii consideră Raportul subcomisiei Sterling drept unul "pur politic" şi au depus o opinie separată la acesta, în care precizează că audierile nu au fost complete şi că fundamentul juridic al înfiinţării comisiei este unul fals.

Atitudinea liberalilor este de înţeles, având în vedere că acordul de concesiune către Sterling a fost generat de o hotărâre aprobată la sfârşitul mandatului Guvernului Tăriceanu. De altfel, potrivit dezvăluirilor făcute de Jurnalul Naţional, în spatele afacerii Sterling este o adevărată conspiraţie, de care n-ar fi străini nici ex-premierul Tăriceanu, nici fostul său şef de Cabinet, Dorin Marian, şi nici omul de afaceri Dinu Patriciu.

Cabinetul Tăriceanu a dat pe ultima sută de metri a mandatului, la 12 noiembrie, o Hotărâre de Guvern, 1447/2008, care aprobă un act adiţional prin care canadienii de la Sterling Resources îşi prelungesc contractul semnat în 1992 de explorare şi producţie a petrolului şi gazelor naturale în două câmpuri din Marea Neagră. Documentul este semnat de fostul şef al Cancelariei premierului, Dorin Marian - fost consilier în cadrul Rompetrol Group pe când compania era încă în proprietatea lui Patriciu.

În plus, Nicolae Vidu, administrator al Rompetrol Well Services, companie la care Patriciu deţine acţiuni, este de nouă ani reprezentant legal al Sterling Resources în România.

Mai mult, în 2006, şeful de la "Resurse Minerale", Ghe. Buliga a fost dat afară de Tăriceanu fără explicaţii după ce nu a acceptat contractul de concesiune în favoarea companiei Sterling. După ce Buliga a refuzat să semneze, Guvernul Tăriceanu a abrogat, printr-o Ordonanţă de Urgenţă din 2007, o parte din legea petrolului care spunea că "prevederile acordurilor petroliere aprobate de Guvern rămân valabile, pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate". Ulterior, statul român a descoperit că ANRM nu poate să fie şi reglementator şi actor în piaţă prin cota deţinută la cele două zăcăminte. Motiv pentru care a fost şi adoptată Hotărârea de Guvern 1447/2008, care scoate ANRM-ul din conflictul de interese, dar lasă concesiunea numai la Sterling, fără să includă în proiect Romgaz. Însă ANRM a descoperit acest fapt la 12 ani de la privatizarea Rompetrol şi numai după modificarea legii petrolului.

Contractul iniţial de concesiune a platoului continental a fost semnat în mandatul lui Theodor Stolojan. Rompetrol S.A. semna la data de 6 august 1992 cu firmele Enterprise Oil şi Canadianoxi Ltd. Iar Guvernul aproba prin Hotărârea numărul 570/1992 înainte de intrarea în vigoare a Legii petrolului 134/1995. Enterprise Oil a devenit prima companie străină care fora în zona maritimă românească. Contractul a trecut apoi pe la compania Paladin, pentru ca apoi să ajungă la Sterling. Interesant este că în spatele tuturor companiilor străine care şi-au pasat una alteia din 1992 până în 2006 zăcămintele româneşti stau aceleaşi interese, dacă nu chiar aceleaşi nume. Toate acele companii au fost reprezentate în raporturile cu oficialităţile de la Bucureşti de unul şi acelaşi avocat, româno-americanul Petre Buzescu. Mai mult, acestea au avut sediile chiar la adresa acestui avocat.

Între timp, s-a mai descoperit şi că Laurian Bădulescu, primul preşedinte al ANRM a avut legături multiple cu Rompetrol şi cu firmele care au concesionat perimetrele Pelican şi Midia. Bădulescu, fost europarlamentar PSD, a fost negociatorul şef în recuperarea creanţei Libia şi a pledat ca aceşti bani, 88 de milioane de dolari, să revină Rompetrol şi nu statului român. Între 1993 şi 1996, Bădulescu a ocupat funcţia de preşedintele ANRM. În 1993, Rompetrol s-a privatizat. Cum Rompetrol avea drepturi de explorare a zăcămintelor XIII Pelican şi XV Midia, Laurian Bădulescu a avut şi responsabilitatea relaţiei cu investitorii de la Rompetrol. Ulterior, el a fost numit şi şef al comisiei însărcinate de Ministerul Industriei să negocieze creanţa Libia. În 2000, la doi ani după ce Dinu Patriciu preluase Rompetrol, Laurian Bădulescu apare ca unul dintre cei mai importanţi acţionari minoritari, cu 2% din titluri. Mai mult, presa vremii a relatat că Bădulescu a fost chiar vicepreşedinte al Rompetrol şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Enterprise Oil.