Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Această lipsă de direcție riscă să creeze o criză artificială a gazelor, cu efecte în lanț: scumpiri pe piața angro, tarife mai mari pentru consumatori și depozite de gaze umplute la prețuri ridicate — costuri care se vor resimți puternic în iarna 2026–2027.
Potrivit Asociației Energia Inteligentă (AEI), principalul beneficiar al acestei situații va fi chiar statul, care încasa venituri mai mari din prețuri majorate, în timp ce responsabilitatea se poate transfera, tradițional, pe „liberalizare”.
O piață angro „înghețată”: lipsă de oferte și volatilitate artificială
Piața angro de gaze din România traversează un moment atipic:
-
ofertele sunt extrem de puține,
-
tranzacțiile sunt rare,
-
volatilitatea prețurilor este anormal de scăzută,
-
furnizorii sunt tot mai îngrijorați.
Motivul principal: actorii care dețin gaze preferă să nu vândă, de teamă că o eventuală nouă decizie politică – precum menținerea plafonării – le-ar limita câștigurile.
În lipsa unei poziții clare a autorităților, marii producători așteaptă să vadă dacă liberalizarea chiar se va face la termen. Astfel, piața devine un joc al așteptării.
Consecințele lipsei de lichiditate în piață:
-
Prețurile devin netransparente și imprevizibile.
-
Furnizorii nu își pot asigura portofoliile de gaze pentru consumatori.
-
Concurența dispare, iar panică se instalează.
-
Cumpărătorii riscă să plătească „orice preț” pentru a-și asigura necesarul în ultimul moment.
De ce preferă producătorii să nu vândă?
Explicația este strict economică: valoarea opțiunii de a aștepta.
Când statul dă semnale contradictorii — ba liberalizăm, ba poate prelungim plafonarea, ba introducem noi taxe — cea mai sigură strategie comercială este amânarea vânzărilor.
Astfel se crează o penurie artificială, nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de încredere.
Un stat impredictibil = o piață blocată
În ultimii ani, piața gazelor a fost puternic afectată de intervenții bruște ale statului:
-
plafonări și modificări retroactive,
-
taxe excepționale aplicate peste noapte,
-
obligații de tranzacționare schimbate fără consultare.
În acest context, actorii mari din piață adoptă strategia defensivă: „Dacă vine o nouă intervenție, de ce să vând acum?”
Rezultatul:
- producătorii nu vând,
- furnizorii nu pot cumpăra,
- consumatorii vor plăti mai mult.
Cine pierde și cine câștigă?
Perdanți:
-
furnizorii, care nu găsesc gaze pentru portofolii,
-
consumatorii casnici și industriali, care vor plăti scump,
-
economia României, afectată de lipsa de predictibilitate.
Câștigător:
-
statul, care încasează mai multe taxe și impozite la prețuri mai mari.
Ce ar trebui să facă statul pentru a stabiliza piața?
Dumitru Chisăliță, președintele AEI, propune patru direcții esențiale:
1. Creșterea lichidității reale în piață
Nu prin obligații formale, ci prin stimularea tranzacțiilor și accesibilitate.
2. Predictibilitate pe termen mediu
Reguli clare, anunțate din timp. Fără ordonanțe de urgență care răstoarnă peste noapte cadrul legal.
3. Separarea politicilor sociale de prețurile de piață
Ajutoarele pentru populație trebuie acordate direct, nu prin distorsionarea pieței.
4. Sancțiuni ferme pentru abuzurile din piață
Inclusiv interzicerea activității pentru firmele și persoanele fizice implicate în manipulări comerciale.
Nu liberalizarea scumpește gazul, ci lipsa de guvernanță
România nu are o criză de resurse, ci o criză de încredere și predictibilitate.
Dacă autoritățile continuă să mențină incertitudinea, piața va rămâne blocată, iar prețurile vor crește artificial.
Nu mecanismele pieței sunt problema, ci modul în care statul interferează cu ele.
Citește pe Antena3.ro
