Criza resurselor va falimenta fondurile de pensii

Pe lângă petrol şi gaze, în următorii 50 de ani se vor termina şi zăcămintele de indium, argint, zinc, cupru şi uraniu
Statul şi asigurătorii au impresia că resursele minerale sunt veşnice, însă penuria va fi resimţită din ce în ce mai mult în următorii ani şi va duce la falimentarea fondurilor de pensii, care se vor trezi peste noapte îngropate în datorii, arată un studiu recent al Institutului Britanic de Asigurări.
Acesta a realizat o serie de simulări şi modele pe baza mai multor scenarii, iar rezultatele nu sunt deloc încurajatoare. În primul rând, resursele minerale vor deveni din ce în ce mai greu de găsit – unele la scară locală (apa), altele la scară globală (petrolul), extracţia acestora va fi din ce în ce mai scumpă, cererea tot mai mare, în vreme ce costurile de mediu vor creşte şi ele din cauza schimbărilor climatice. “Viitorul va fi foarte diferit de trecut. Dacă noi aveam de înfruntat constrângeri în privinţa unei singure resurse, precum ţiţeiul, piaţa ar fi capabilă să răspundă prin mecanisme potrivite de preţ, iar companiile vor inova pentru a crea un inlocuitor potrivit. Totuşi, economia globală şi sectorul financiar au de înfruntat un risc sistemic – unul în care multe resurse devin (concomitent – n.r.) mai scumpe, iar presiunile de mediu creează costuri adiţionale”, se arată în raport. Economia va resimţi tot mai multe şocuri.

Sărăcie la nivel global
Penuria de resurse va reduce creşterea economică la nivel mondial; cu cât ratele de creştere sunt mai mici, o ţară va aloca o proporţie tot mai mare din fonduri către serviciul datoriei publice şi pentru cheltuielile sociale. Ceea ce înseamnă cheltuieli mai mici cu sănătatea şi mai puţine locuri de muncă, astfel că se ajunge la inegalitate socială. Având de înfruntat limitele resurselor, schimbările climatice şi tot mai multe probleme de securitate internaţională, statele vor dedica tot mai multe resurse pentru asigurarea aprovizionării şi apărare, ceea ce înseamnă din nou tot mai puţini bani pentru sănătate. Istoric se poate constata că atât criza petrolieră din anii ’70, cât şi “deceniul pierdut” al Japoniei, al doilea război mondial şi perioada preindustrializare a Marii Britanii duc la creşteri economice slabe în lipsa accesului la resurse, în special energie. De asemenea, tot istoric, s-a putut constata că perioadele cu creşteri economice slabe sunt şi cele fără creşteri salariale şi inflaţie mare din cauza preţurilor la mărfuri.

Scumpirile sunt doar partea uşoară
În cel mai bun caz, constrângerile se vor manifesta sub forma scumpirilor energiei, mâncării şi a materiilor prime, însă în cel mai rău caz vor declanşa un declin pe termen lung al economiei globale şi tensiuni sociale. Scenariile tot mai extreme se vor răsfrânge în reducerea fondurilor de pensii la niveluri extrem de scăzute.
În fapt, potrivit raportului, o schemă sănătoasă de pensii poate ajunge falită peste doar 35 de ani, din simplul fapt că asiguratorii nu mai au la dispoziţie active care să genereze destui bani pentru viitorii pensionari din contribuţiile actuale ale acestora.

Reglementarea resurselor
Concluziile sunt trei: cu cât se iau în calcul scenarii tot mai extreme, cu atât se ajunge la dezastru financiar, activele fondurilor de pensii sunt rase, iar pensiile sunt reduse la niveluri neglijabile. De fapt, inclusiv atunci când se iau în calcul scenarii pozitive, în multe cazuri se ajunge la un impact consistent asupra pensiilor. De asemenea, chiar dacă nu se va ajunge la stadii severe, va exista oricum un impact financiar sever, care va putea fi atenuat doar dacă guvernele, agenţiile de reglementare şi lumea financiară vor interveni. În fine, asigurătorii operează acum ca şi cum ar exista o probabilitate zero asupra acestor riscuri, model care trebuie corectat. Studiul ia în calcul doar disponibilitatea resurselor, fără a include eventuale probleme de genul crizei financiare.
Cel mai bun scenariu posibil este cel în care atât guvernele, cât şi piaţa financiară “trag la aceeaşi căruţă”, în vreme ce pe locul al doilea se află cel în care pieţele financiare sunt avide de câştiguri, dar autorităţile încep să reglementeze mai strict problema. În acest moment, statele lumii încă nu reglementează disponibilitatea resurselor, dar unele deja au trecut la acest lucru: China a început să limiteze sau să interzică exporturilor unor metale şi minerale rare.