Criză: Salvarea vine din consumul Estului

Europa de Vest a ajuns să depindă de fostele state comuniste din estul continentului, pentru a trece de criza care se extinde în sectoarele economiei reale.

Fostele state comuniste din răsăritul Europei, împreună cu Rusia, China, India şi Brazilia sunt pieţe în curs de dezvoltare, iar cele 15 state din zona euro sunt acum dependente de pofta de consum din aceste state, deoarece exportă peste 30% din produsele sale în această zonă, dublu faţă de cât exportă în SUA. În acelaşi timp, înjumătăţirea preţurilor la petrol pe bursele internaţionale din iulie până acum încetineşte cererea şi din Orientul Mijlociu, potrivit Bloomberg. Conform sursei citate, vulnerabilitatea Europei faţă de o încetinire în aceste state care au consum în creştere este reflexia modului în care statele zonei euro au beneficiat de creşterea în cauză. Exporturile către acestea au fost echivalentul a 6% din produsul intern brut al Europei în 2006, faţă de 4,5% în 2005 sau mai puţin de 4% către SUA, spune Juergen Michels, economist al Citigroup. Cele 12 state care au aderat la Uniunea Europeană din 2004 acontează 15,3% din cererea externă a ţărilor din zona euro, mai mult cu o treime faţă de începutul decadei, potrivit Băncii Centrale Europene (BCE). Spre comparaţie, cererea către SUA şi Marea Britanie a scăzut cu 4 puncte procentuale, până la 11,9% şi respectiv 14,5%.
Este vital, astfel, pentru statele occidentale ca acelea din Est să treacă prin criză cât mai neafectate, pentru că astfel consumul rămâne mare, iar propriile companii o vor duce mai bine. Ieri, premierul Ungariei a făcut un anunţ sumbru pe blogul său. Ideea este: pofta-n cui majorări salariale, important este să facem faţă crizei care ne va lovi pe toţi. "Estul Europei devine un risc-cheie foarte rapid pentru zona euro", spune la rândul său Stephane Deo, analist- şef al UBS.
Cele mai ameninţate sunt Germania şi Olanda, cu 3,5% din PIB-ul propriu provenind din vânzările în fostul bloc comunist. De asemenea, achiziţiile industriale din Rusia şi Orientul Mijlociu sunt în dubiu, după ce reducerea preţului petrolului le scade puterea de cumpărare. Barilul a crescut 625% din 2001 până la recordul de 147,27 dolari pe baril din 11 iulie. Ceea ce a făcut ca producătorii de petrol să cumpere echipamente occidentale şi produse de lux. Cererea a fost atât de puternică, astfel încât Europa a recuperat două treimi din factura mare la petrol din ultimii cinci ani, potrivit lui Klaus Baader, economist-şef la Merrill Lynch.
Criza, preluările forţate de situaţie şi concedierile masive au dus la foarte multe procese în sectorul fiananciar din SUA. National City Corp, care va fi achiziţionată de PNC Financial pentru 5,2 miliarde de dolari, a fost dată în judecată de un acţionar, pe motiv că tranzacţia nu reflectă valoarea reală. PNC va cumpăra banca după ce va obţine o finanţare de 7,7 miliarde de dolari injectată de trezorerie, ceea ce va duce la crearea celei de-a cincea bănci americane după depozite.
Citigroup este şi ea în corzi după ce a fost acuzată că licita regulat pe o piaţă a titlurilor de valoare pentru propriile instrumente, ceea ce a dus la iluzia existenţei unei pieţe şi în final la păcălirea clienţilor. Practica a fost condamnată de Comisia Federală a Valorilor Mobiliare.

"BĂIEŢII DEŞTEPŢI" S-AU MAI ARS O DATĂ
După ce Mugur Isărescu i-a ars pe Morgan Stanley şi Goldman Sachs când au venit să speculeze pe cursul leu-euro generându-le pierderi, instituţiile încasează lovitură după lovitură. Acum două zile, acţiunile Morgan Stanley au scăzut cu 26%, iar cele ale Goldman, cu 11% în urma speculaţiilor despre faptul că pariurile
lor pe titlurile Volkswagen le-au adus pierderi. VW a ajuns la peste 1.000 de euro pe acţiune după ce Porsche a început să cumpere acţiuni, deoarece vrea să controleze 75% din companie faţă de 31,5% cât are acum. Or, acest lucru a afectat Goldman şi Morgan, care au împrumutat un număr mare de acţiuni pe care au început să le vândă în exces pentru a crea trend negativ. La finalul atacului, când acţiunile ar fi trebuit să valoreze mult mai puţin, respectivele bănci urmau să răscumpere titlurile împrumutate şi să le înapoieze, realizând astfel un profit bun. Planurile Porsche însă au dat totul peste cap şi au dus la creşteri.

"O lume de proşti"

Mai mult de 27.000 de miliarde de dolari. Atât a însumat comerţul cu instrumente de securitizare pentru Statele Unite, începând cu 2001 şi până în prezent, potrivit Bloomberg.
La bază, securitizarea este un proces prin care un emitent creează un instrument financiar prin combinarea altor active financiare şi apoi vinde diferite părţi din pachetul format către investitori. Operaţiunea este menită să alimenteze lichiditatea în pieţe, deoarece le permite investitorilor mai mici să achiziţioneze părţi ale unui fond mai mare de active, dar dezvoltarea ei dincolo de orice limită şi control a alimentat în mod decisiv criza financiară.
Joseph Stiglitz, profesor de economie la Columbia University din New York, a descris foarte plastic acest proces. "Securitizarea se bazează pe premisa că un prost se naşte în fiecare minut. Iar globalizarea le-a pus (emitenţilor de astfel de instrumente financiare complexe – n.r.) la dispoziţie o lume întreagă în care să găsească proşti. Şi i-au găsit peste tot." Băncile europene s-au numărat printre cele mai lacome instituţii financiare. Operaţiunea a înflorit practic în Europa, crescând de şase ori între 2000 şi 2007, de la 78 de miliarde de euro la 453 de miliarde de euro.
Islanda a fost cea mai vizibilă victimă a securitizării, trei bănci islandeze cumpărând active securitizate în valoare de circa 228 de miliarde de dolari.
Şi landul Saxonia din Germania se confruntă cu mari probleme, din cauza investiţiilor nechibzuite făcute de Landesbank Sachsen Girozentrale, care a cumpărat active toxice de 26 de miliarde de dolari.