Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Plecarea companiei italiene se pune mai mult în ecuația „cum” decât în cea „când”, deoarece informațiile privind o restructurare masivă a activității erau de notorietate, iar analiștii pieței dădeau ca sigură o concentrare a Enel doar pe câteva piețe. Situația în care se afla în România nu era mai bună decât cea din alte țări unde Enel se extinsese pentru a da acoperire sintagmei „gigantul italian al energiei”, prezentat ca o multinațională, cu ramuri pe multe continente. Proverbul „s-a întins mai mult decât îi era plapuma” se potrivește pentru starea financiară care a determinat decizia conducerii companiei de a pleca din România. Dacă vedem că baza activității Enel s-a aflat de la început în sectorul de distribuție, intrat într-o turbulență majoră de doi ani, evident că problemele complicate s-au acumulat până la atingerea masei critice. Enel este organizat pe două componente - partea substațială fiind pe furnizarea de energie pentru circa 3 milioane de clienți, preponderent casnici. De aici pleacă și impactul știrii, pentru publicul larg prima impresie fiind că abonații companiei sunt „lăsați baltă”, cu lumina stinsă, după ce italienii trag heblul.
Evident că lucrurile nu vor evolua spre un black out pentru sudul țării, în Banat, Muntenia și Dobrogea, unde este plasată activitatea de distribuție a proaspeților „fugari”. Capitala și Ilfovul sunt și ele conectate la Enel, deci problema ar atinge centrele vitale sociale și economice ale României. Un „exit” se va negocia însă atât cu autoritatea națională, cât mai ales cu cei care vor prelua activele Enel.
Vânzarea de active din România nu era exclusă de Francesco Starace, CEO Enel Group, încă din 2019. Deși se anunțau investiții importante de ansamblu, dar și în România, Starace menționa încă de acum trei ani că sunt mai multe oferte pentru a vinde active. Liberalizarea pieței de gaze și apoi de electricitate a fost greu digerată de Enel. Vizita la București, din septembrie 2021, a unei delegații a companiei Enel a fost un pas care a pregătit decisiv decizia din aceste zile. Starace a fost primit în 14 septembrie la Cotroceni, tonul comunicatului fiind evaziv dar, citit printre rânduri, înțelegem de ce Klaus Iohannis „a încurajat continuarea dialogului dintre Enel și autoritățile statului”. Deci a fost avansată de italieni și situația „de întrerupere a dialogului”, după ce se introduseseră reglementări pe piață. Pentru a „masca” decizia radicală impusă de situația de ansamblu a Enel, Starace menționa „interesul ferm al companiei de a reprezenta, în continuare, un partener pe termen lung al statului român, care dorește să contribuie semnificativ la asigurarea unei tranziții energetice echitabile și de succes”. Au fost „bla-blau-uri. Relațiile cu autoritățile române s-au deteriorat după adoptarea pachetelor de sprijin, iar situația financiară a început să scârțâie rău. Pierderi substanțiale s-au anunțat în bilanțul companiilor de furnizare din cadrul Enel. Declarațiile acide au fost emise fără reținere atât de conducerea Enel, cât și de reprezentanții ANRE și Ministerului Energiei. În criza facturilor, Enel a primit amenzi substanțiale. În martie 2022, compania a propus Guvernului României măsuri care includeau eliminarea plafonului tarifului la distribuție și posibilitatea ca distribuitorii să cumpere energie prin contracte bilaterale direct de la producători. „Cazul României rămâne deschis, în condițiile în care Guvernul se luptă cu creșterea prețurilor ca urmare a situației pe piața gazelor. În ceea ce privește furnizarea, suntem afectați ca urmare a modului în care Guvernul a ales să intervină pe piața liberă, decizie care este greu de înțeles. În ceea ce privește sectorul de distribuție, creșterea prețurilor și plafonul de 7% ne afectează rezultatele financiare”, spunea Starace în 13 martie 2022. O presiune pe care Enel a simțit-o puternic în coastă a fost exercitată de intrarea pe sectorul de furnizare a companiei Hidroelectrica, prețurile atractive ale acesteia „rupând” din cota de piață a consumatorilor casnici deținută de italieni.
Cronica intrării și ieșirii programate a Enel din România se întinde pe două decenii. În 2004 au fost privatizată distribuția de energie electrică din Dobrogea, dar obținerea unui preț mai bun pentru statul român a devenit cap de acuzare într-un dosar care a mirosit a răzbunare politică dirijată de la Cotroceni, executată sub bagheta monumentalei procuroare generale. Aberațiile de spionaj în așa-numita speță a „privatizărilor strategice” nu au putut fi dovedite, secretele vândute investitorilor străini nu erau secrete, șamd. Dar doi miniștri, Codruț Sereș și Zsolt Nagy, funcționari cu grad înalt din ministere și consultanți străini au fost condamnați după un deceniu de la deschiderea dosarului. Procurorii DIICOT Angela Ciurea și Ciprian Nastasiu și-au pierdut funcțiile și au ieșit din magistratură lăsând multe necunoscute să adâncească groapa cu mizerii a justiției românești. Să adăugăm și faptul că se împlinesc opt ani de la sinuciderea directorului Enel Energie, Mateo Cassani, care s-a aruncat de la ultimul etaj al clădirii companiei din B-dul Mihalache, gest extrem al unui manager de succes, cu vârsta de 42 de ani.
Pentru a înțelege cum se comportă marile companii, cu fluxurile și refluxurile care tălăzuiesc zonele emergente, putem să înscriem în bibliografia obligatorie opera de căpătâi a lui Dimitrie Cantemir - Creșterea și descreșterea Imperiului Otoman. Istoria are lecțiile ei, care, uitate, fac greșelile repetabile.
