Energia nucleară: marea revenire

Dezbaterile asupra avantajelor şi riscurilor pe care le implică relansarea "programelor nucleare civile" este departe de a fi închisă. Dimpotrivă, turbulenţele înregistrate pe piaţa hidrocarburilor şi necesitatea de a limita emisiile de gaze cu efect de seră pun un număr însemnat de state în situaţia de a lua în calcul posibilitatea relansării industriei electronucleare. La rândul ei, opinia publică, până acum rezervată sau neîncrezătoare, se dovedeşte mai comprehensivă. Rămâne de văzut dacă această "înflorire a proiectelor " va fi urmată şi de efecte.

PAŞI ÎNAINTE, PAŞI ÎNAPOI. Pornind de la aceste considerente, săptămânanul francez "Courrier International" inserează un grupaj de analize şi comentarii, al cărui generic ar putea fi tradus prin formula: "Energia nucleară, marea revenire". Înainte de a intra în miezul discuţiilor, reţinem câteva repere cronologice recente: la 10 octombrie 2008, Statele Unite şi India au semnat acordul 123, de fapt un pact de cooperare care oferă Indiei posibilitatea de a achiziţiona din Occident tehnologii nucleare civile. La 5 februarie 2009, Suedia a anunţat că a încetat interzicerea construirii reactoarelor nucleare pe teritoriul său, interdicţie care datează din 1980. La 6 februarie 2009, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, a declarat că "strategia Franţei constă în dezvoltarea <> cu cea de-a 3-a generaţie de reactoare cu apă presurizată." Din iulie 2007, el a pus în aplicare, în Libia, o politică de prospectare comercială activă, urmată, din octombrie 2007, în Maroc şi, din februarie 2009, după turneul său în Golf. La 24 februarie 2009, Roma şi Parisul au semnat un acord de cooperare în domeniul energiei nucleare, care prevede că Franţa va construi patru centrale pe teritoriul Italiei, prima dintre acestea urmând să devină operaţională în anul 2020.

OPINII DA, OPINII NU. Se pune, în mod firesc, întrebarea: "Este dispusă opinia publică să accepte revenirea la energia nucleară?" Pe acestă temă, Luis Doncel trece în revistă, într-un articol apărut în cotidianul spaniol "El Pais" principalele reacţii ale "opiniilor publice". Prin ea însăşi, folosirea pluralului - "opiniile publice"- în locul singularului "opinia publică"- indică o marcată divizare a opţiunilor. În acest sens, este citată cea mai recentă anchetă, realizată de Comisia Europeană, în iulie 2008, asupra atitudinii cetăţenilor Bătrânului Continent faţă de problemele energiei nucleare. Scorul înregistrat în disputa dintre "pro şi antinucleari" este nul, cu menţiunea că, pentru prima oară, partizanii acestei surse  de energie îi talonează pe opozanţi, între ei existând o diferenţă de doar un punct. În numai trei ani, numărul europenilor favorabili "nuclearelor" a crescut de la 37% la 44%. Dintre aceştia, spaniolii fac figură de "bastion antinuclear": doar 24% se declară favorabili folosirii acestui tip de energie, restul nefiind dispuşi să părăsească grupa scepticilor. Totuşi, observă autorul comentariului, chiar în Peninsula Iberică proporţia partizanilor "nuclearei" a cunoscut o creştere progresivă în ultimii trei ani.

REVIRIMENT. Pornind de aici, Luis Doncel avansează idea că explicaţia revirimentului nu ţine doar de schimbările de dispoziţie ale conducătorilor ruşi în această chestiune; mişcările ecologiste denunţând eforturile lobby-ului nuclear pentru a da o nouă strălucire blazonului său, eforturi care  încep să-şi arate roadele. Este un fapt împlinit acela că schimbările climatice îi stimulează pe oameni să se întoarcă la un anume tip de energie care nu emite CO2 în cursul producerii sale. "Riscurile nucleare (accidente, probleme ce ţin de stocarea deşeurilor în viitor,) nu sunt decât de natură ipotetică"- explică Paul Isabell, de la Real Instituto Elcano.

Dincolo de această mai veche "dezbatere binară între pro şi antinucleari", autorul comentariului din cotidianul madrilen constată "o nouă reconciliere asupra bazei reflecţiilor, mai puţin determinate din punct de vedere ideologic şi fără a priorisme", adică fără idei preconcepute.        

 "Un tabu a căzut"- este de părere sociologul Victor Perez Diaz, coautor al lucrării "Energia y Sociedad"("Energia şi societatea") Şi adaugă:"Am trecut  de la poziţii dogmatice simpliste la puncte de vedere mai  nuanţate."

OPTIMISM PREMATUR? Departe de a se situa pe poziţiile unui optimism debordant, autorul comentariului din "El Pais" menţine serioase rezerve. Astfel, el trece în revistă o serie de date care sprijină ideea că, deşi susţinerea pentru cauza "nuclearei" înregistrează progres, radiografia acestei adeziuni, în funcţie de diferite grupe sociologice a căror opinie a fost investigată, nu a evoluat prea mult. Fapt pus în evidenţă de Eurobarometrele realizate, pe această temă, la Bruxelles, adică la nivelul Comisiei Europene, după 1988. De exemplu, femeile sunt permanent şi în mare măsură mai antinucleare decât bărbaţii şi tinerii. Arhetipul perfectului pronuclear ar fi un lituanian sau un ceh de peste 55 de ani, de dreapta, având studii superioare şi ocupând un post ce îi conferă responsabilităţi. Acesta este tipul persoanei care se consideră bine informată pe probleme referitoare la deşeurile radioactive. La antipod se sitează femeile între 25 şi 54 de ani, plasate la stânga eşichierului politic şi care posedă un redus nivel de educaţie, implicit, de informaţie asupra problematicii energetice. Irlanda, Portugalia, Grecia, Malta şi Ciprul figurează, alături de Spania, printre ţările cele mai reticente. Cu titlu de simplă informaţie, România nu este menţionată în acestă enumerare.

În consecinţă, lui Victor Perez nu îi rămâne decât să deplângă faptul că renaşterea energiei nucleare - în cazul de faţă relansarea industriei electronucleare - este încă supusă fluctuaţiilor unei (unor) opinii publice, iar, adesea, această opinie publică nu dispune decât de cunoştinţe supreficiale asupra chestiunii în discuţie.