Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fermierii români nu au cui să-şi vândă marfa şi sunt nevoiţi să o dea pe nimic străinilor ca materie primă. I-ar ajuta dacă ar exista mici fabrici de procesare şi-şi pun speranţele în noile reglementări care se discută în comisiile de specialitate din Parlament. Legea cooperativelor i-ar putea uni în asociaţii mai mari şi astfel ar reuşi să acceseze fonduri europene pentru înfiinţarea de făbricuţe.
„Se simte o preocupare mai mare din partea politicienilor pentru micii fermieri din țară și am dori ca demersurile lor să nu aibă de fapt doar motivații electorale”. Este ceea ce auzi stând de vorbă cu producătorii care se zbat să facă față importurilor. Medicul primar Vicențiu Găvănescu este la a cincea generație de apicultori. Acesta împreună cu fiul său au lăsat ideea unei fabrici de biodiesel în favoarea uneia în care se procesează mierea strânsă de la 300 de apicultori. Fabrica din Bragadiru, Teleor- man, s-a ridicat acum șapte ani cu ajutorul fondurilor europene, pe vremea aceea 100 de mii de euro europeni. Investiția s-a dublat mai apoi, iar acum pe poarta fabricii ies anual în jur de 1.500 tone de miere. „Este singura noastră șansă. Chiar și în condițiile acestea facem față cu greu prețurilor derizorii din import. Nouă lei pentru un kilogram de miere este foarte puțin, dar fără aceste fabrici de procesare, noi, ca ramură a agriculturii românești, am dispărea încet, încet”, a declarat Găvănescu. Acesta a mai ex- plicat că, pe lângă mierea simplă, în fabrică se mai fac diverse alte sortimente: miere cu izmă sălbatică, cu coriandru, cu spirulină și polen. „Avem un laborator performant. Au venit japonezii la Bragadiru cu un audit din partea guvernului nipon. Au luat probe și am fost felicitați pentru calitatea mierii. Ceea ce dorim este să ne apro-piem mai mult de consumator. Livrăm la restaurante, ceainării, supermarketuri. Pot spune că desfacerea este cea mai mare problemă, precum și concurența la raft cu produsele falsificate”, a mai spus Găvănescu.
Importăm mierea pe care tot noi am exportat-o
Ion Cucu, alt apicultor cu fabrică de procesare a mierii în Ialomița, lângă Slobozia, spune că prin procesare se adaugă plusvaloare mierii. Producătorii fac la stupină o prefiltrare, dar în fabrică procedeul se face mult mai minuțios pentru a nu mai exista nici urmă de miere de pe fagure sau vreo albină rătăcită prin butoaiele de miere. „Și filtrarea asta nu se face oricum. Este o sită specială pentru a nu distruge polenul din miere. Polenul este unul dintre componentele care dau valoare acestui produs prețios”, declară Cucu. Omul este supărat că importul de miere din China și Argentina face concurenţă neloială procesatorilor români. Acesta declară că mulţi mari importatori iau miere românească și înnobilează cu ea așa-zisa miere din China și Argentina, care are o calitate foarte scăzută. „O amestecă. Așa ajung să o dea la un preț sub cel de producție la noi. Nu avem legiuitori care să se aplece asupra problemei. Cine suferă? Apicultorul și consumatorul, care știe că îndulcește ceaiul sau prăjitura cu miere de calitate. E păcăleală!”, spune apicultorul.
Mierea care vine de peste mări și țări a îngenuncheat apicultorul român, lovit anul acesta și de capriciile vremii care au făcut ca recoltele de rapiță și salcâm să nu existe. Singurele soluții pentru cei care lucrează cu albinele sunt formarea coope-rativelor și acesarea fondurilor europene pentru mici făbricuțe de procesare.
Noi strângem miere de la apicultori. Asta este foarte bine, ca fabrică de procesare. Dar sunt colegi de-ai noștri care, după prefiltrarea acesteia, dau butoaiele la export. Și așa te trezești înapoi în ţară pe rafturile magazinelor cu un produs la preţ derizoriu cu etichetă de miere. Ion Cucu, procesator miere
Citește pe Antena3.ro
România produce, în medie, 22.000 de tone de miere anual, clasându-se pe locul patru în Europa, şi deţine un efectiv de 1,47 milioane de familii de albine. La nivel naţional sunt înregistraţi în jur de 40.000 de apicultori, cu un efectiv de 900.000 de familii de albine. Exportăm 50-60% din producţia totală de miere, majoritatea neprocesată.
Legi în aşteptare
La Parlament, Legea coopera-tivelor bate pasul pe loc. Coope-rativizarea agriculturii ar putea fi cartea câștigătoare pe care poate miza România dacă o joacă bine, și nu electoral, de ochii lumii. Agricultura e fărâmiţată în parcele foarte mici, iar pro-prietarii terenurilor nu au forţă să negocieze cu marile lanţuri de retaileri sau să acceseze fonduri europene. E nevoie de această lege care să-i unească în asociaţii puternice. La Camera Deputaților este încă în lucru Legea coope-rativelor. Președintele Comisiei pentru Agricultură, liberalul Nini Săpunaru, se gândește și la o mână de ajutor pentru proce-sare. El vrea să acorde scutiri de impozite în primii cinci ani de activitate pentru micile făbricuţe de procesare. Însă sunt mari procesatori care vor reclama și ei scutiri de impozite. Per total, ideea nu e rea, dar, ca de obicei, ajunge să fie aplicată românește, cu picioarele.
Fabrică de procesare pe bani europeni
Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, IMM-urile și cooperativele pot lua bani pentru ridicarea unei fabrici de procesare. Măsura 42 prevede și o rată de credit neramburasabil între 40-50% din suma totală necesară proiectului. Banii se dau pentru construcția, extinderea, modernizarea și dotarea clădirilor unităților de procesare, achiziționarea (inclusiv prin leasing) de utilaje noi, instalații, echipamente și mijloace de transport speciali-zate în scopul colectării materiei prime și/sau comercializării produselor agroalimentare în cadrul lanțurilor alimentare integrate. Suma maximă ce poate fi accesată este de 2,5 milioane de euro per proiect.
