Monştrii crizei

Criza financiară a dat naştere şi unor ciudăţenii care par să sfideze legile economiei şi ale finanţelor mondiale. Companiile americane nu mai au bani nici să dea faliment, iar defuncta Lehman Brothers s-a clasat pe locul întâi într-un clasament al analiştilor întocmit de o revistă americană de profil.

Expresia românească “nu mai am bani nici să mor” îşi găseşte o transpunere inedită în sistemul economic american din prezent. Astfel, finanţarea companiilor falimentare începe să devină aproape imposibil de realizat. “Debtor-in-possession” sau DIP era o procedură extrem de întâlnită prin care companiile care intrau sub legea falimentului puteau să acceseze un împrumut care să le permită restructurarea, în condiţiile în care creditorul companiei falimentare era primul care îşi primea banii înapoi după ce compania ieşea din faliment sau se lichida.

SCHIMBAREA
Criza financiară ar putea însemna însă diminuarea, dacă nu chiar moartea acestor proceduri, deoarece companiile care intră în faliment mai au foarte puţine active care nu au fost deja oferite drept garanţie creditorilor, făcând dificilă obţinerea finanţării DIP. Unul dintre semnalele cele mai puternice a fost dat chiar de către General Electric, unul dintre jucătorii cei mai importanţi, cu operaţiuni de aproximativ 1,75 miliarde de dolari anul trecut, care a anunţat că va limita acest gen de operaţiune. “Trebuie să fim extrem de selectivi în astfel de momente. Costurile finanţării se modifică din momentul propunerii afacerii şi până când aceasta se realizează ceea ce ceea ce face extrem de dificilă cuantificarea corectă a preţului unei tranzacţii”, a precizat Ned Reynolds, purtătorul de cuvânt al GE, care a subliniat însă că vor fi continuate angajamentele existente. Piaţa americană a finanţării companiilor falimentare a crescut cu 38% în 2008, de la 17,59 miliarde de dolari şi 18 operaţiuni, până la 24,4 miliarde de dolari şi 40 de operaţiuni.

CĂDEREA MITURILOR
Criza financiară pare să fi erodat şi poziţia de geniu financiar a lui Warren Buffet. Acesta a fost atacat dur de Douglas Kass, un investitor bursier care a spus că, deşi l-a venerat pe Buffet, acesta este depăşit în materie de strategie. Douglas Kass, care este preşedintele Seabreeze Partners Management, a enumerat într-un material apărut în martie pe TheStreet.com 11 motive pentru o tranzacţie de vânzare în lipsă privind acţiunile Berkshire, companie al cărei preşedinte este Warren Buffet. Vânzările în lipsă, cunoscute în terminologia engleză de specialite sub numele de “short selling” sau “going short” sunt tranzacţiile în care investitorii vând acţiuni pe care nu le deţin la momentul respectiv, în speranţa că le vor cumpăra ulterior la un preţ mult mai mic, din care să poată plăti brokerului suma împrumutată plus comisionul şi să obţină şi profit. Ceea ce s-a şi întâmplat, acţiunile Berkshire scăzând cu 21% în timpul derulării tranzacţiei lui Kass. Principala vină se datorează stilului de conducere al lui Buffet, care a înglodat compania în “câteva mari, şi prin urmare mai mult decât neprofitabile tranzacţii cu derivative”. “Yoggia Berri a spus odată «chiar şi Napoleon a avut Watergatul său». În cazul lui Buffet, acesta a fost chiar stilul său de conducere”, a comentat ironic Kass.

GENIILE FALIMENTARE
Care ar putea fi însă o culme a crizei? Să dai faliment, iar analiştii tăi să se claseze pe locul întâi într-un clasament realizat de o revistă americană de profil. Cazul este real, iar compania în cauză se numeşte Lehman Brothers. Aproape jumătate dintre cei 100 de analişti pe burse ai Lehman s-au clasat pe primul loc în sondajul făcut de “All-America Research Team”, care a colectat opiniile a mai mult de 300 de investitori şi manageri din 830 de instituţii care coordonează 127.000 de miliarde de dolari din piaţa bursieră americană. Pe poziţia a doua s-a clasat JPMorgan Chase&Co, cu 38 de analişti în poziţii de top. Merrill Lynch & Co a căzut pe locul trei, cu doar 36 de analişti, iar poziţiile 4 şi 5 sunt ocupate de Citigroup, respectiv UBS AG.

ŞCOLILE AMERICANE, ŢEPUITE LA DERIVATIVE
Pe măsură ce criza se adânceşte ies la iveală tot mai multe tranzacţii bizare, dacă nu chiar ilegale, făcute de instituţii financiare extrem de respectate până nu de mult. Astfel, câteva şcoli din Pennsylvania, SUA, au fost la un pas de a intra în incapacitate de plată sau au fost obligate să plătească milioane de dolari pentru a scăpa dintr-o serie de contracte toxice cu derivative pe care le încheiaseră cu JPMorgan Chase & Co. şi cu Morgan Stanley. Derivativele vândute şcolilor sunt cunoscute sub denumirea de “swap cu rate ale dobânzii” şi reprezintă o înţelegere între două părţi prin care o parte este de acord să plătească celeilalte o rată variabilă a dobânzii, iar cealaltă este de acord să plătească primei părţi o rată fixă a dobânzii. Criza financiară a lăsat şcolile extrem de expuse la creşterea ratelor dobânzilor pe măsură ce băncile şi investitorii au început să strângă şurubul la lichidităţi. Astfel, Jefferson County din Alabama a fost la un pas de intrarea în stare de incapacitate, iar unitatea şcolară Butler din Pennsylvania a plătit 5,2 milioane de dolari JPMorgan pentru a rupe contractul de derivative. Şcolile au aflat cu mare surprindere comisioanele extrem de piperate pe care le aveau de plătit băncilor şi care se ridicau în cazul uneia dintre şcoli la opt milioane de dolari. Tranzacţiile au intrat de curând în atenţia Comisiei pentru Operaţiuni Bursiere.