OUG 50 are "efecte nocive"

OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a provocat mai multe tensiuni sociale şi politice decât orice alt normativ emis până acum. Actul normativ conţine o serie de dispoziţii ambigue, susceptibile de interpretări multiple, care pot dezechilibra serios balanţa între bănci şi clienţii acestora.

Reprezentanţii unora dintre cele mai puternice firme de avocatură sunt de părere că ordonanţa creditelor transpune Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori în mod diferit faţă de toate celelalte state membre ale UE. "Este elocventă neconcordanţa dintre dispoziţiile art. 96 din OUG 50 şi cele ale art. 30 alin. 1 din Directivă, în Directivă fiind prevăzut expres menţionat că aceasta nu se aplică contractelor de credit existente la data intrării în vigoare a măsurilor naţionale de punere în aplicare", a precizat Stan Târnoveanu, partener senior la firma Zamfirescu Racoţi Predoiu (ZRP).

El atrage atenţia asupra faptului că unul dintre scopurile Directivei este de a asigura transparenţa faţă de consumator cu privire la costurile creditului, fără să însemne însă eliminarea costurilor convenite anterior. OUG 50 are ca scop încurajarea mobilităţii consumatorilor de credite bancare, în sensul de a permite acestora să se refinanţeze de la un alt împrumutător fără plata unor comisioane, care în fapt l-ar menţine captiv în creditul existent. "Efectul generat de OUG 50 este însă acela de a forţa banca să rămână într-un raport total diferit de cel avut în vedere la momentul încheierii contractului de credit, astfel încât împietează acordul de voinţă realizat la momentul iniţial, efectele fiind cu totul altele decât cele previzibile la momentul încheierii contractului, dezechilibrându-l printr-o intervenţie legislativă post factum.

Este o schimbare radicală a condiţiilor avute în vedere de creditor cu privire la costurile creditului, element esenţial al contractului; din raţiuni ce ţin de echilibru şi echitate, şi banca ar trebui să beneficieze de aceeaşi posibilitate acordată consumatorului, de a se retrage din contractul de credit. Aceasta ar însemna rambursarea anticipată de consumator a creditului", afirmă Stan Târnoveanu.

Alţi specialişi în drept spun că Ordonanţa poate fi pusă în aplicare în forma actuală, dar va produce dezechilibre în sistemul bancar şi lasă loc de interpretări contradictorii, cu implicaţii greu de estimat pe termen mediu-lung. "Problema majoră a OUG 50 este legată de modul în care a fost redactată prima formă, şi anume că dispune în câteva chestiuni esenţiale peste prevederile Directivei, cât şi lipsa unui dialog real şi coerent între părţile implicate anterior adoptării. Aplicarea dispoziţiilor OUG la creditele în derulare a generat şi disputatul mecanism de «acceptare tacită» a modificărilor aduse la contractele de credit existente, în plus chiar textul OUG 50 pe această materie fiind deficitar", ne-a declarat Dumitru Rusu, MBA, partner VOICU & FILIPESCU, coordonatorul departamentului de Banking & Finance şi Capital Markets.

Bogdan Bibicu, partener al firmei de avocatură Kinstellar, este de părere că Ordonanţa 50 poate fi considerată un act normativ "istoric" prin prisma efectelor sale importante pe piaţa serviciilor bancare din România. "Dispariţia unor comisioane, venituri potenţiale mai mici în unele cazuri, procesul foarte laborios şi resursele necesare pentru analizarea şi încheierea de acte adiţionale pentru fiecare client câteodată au generat reacţii justificate din partea domeniului bancar pentru o mai atentă analiză asupra OUG 50/2010 şi a modului de implementare a ei", arată Bogdan Bibicu.

Pe de altă parte, Gabriel Biriş (foto), managing partner al firmei Biriş Goran, este de părere că toţi trebuie să fie responsabili de deciziile luate şi să nu caute responsabili în altă parte. "Regula de funcţionare a creditelor, în special cele pe termen lung, ar trebui să fie cunoscută consumatorilor de credite atunci când se duc să le ia. Mi se pare nerezonabil ca directiva să fie implementată populist, implicit la creditele aflate în derulare.

Ar trebui să fie aplicată doar la creditele viitoare", apreciază Gabriel Biriş, care spune că şi costurile creditării ar putea creşte dacă Ordonanţa se aplică în forma actuală. "Prin legarea costurilor la un indice de referinţă corespunzător monedei creditului se poate ajunge la costuri mai mari pentru consumator, datorită creşterii posibile a indicilor de referinţă în viitor, aflaţi în prezent aproape de un minim istoric", spune reprezentantul ZRP.