Provocarea inflației în 2024

de Jim O'Neill | 03 Ian 2024 • 07:15

LONDRA - Pe măsură ce 2023 se apropia de sfârșit, erau multe necunoscute știute - în special pe frontul geopolitic - și probabil tot atâtea necunoscute neștiute care pândeau la orizont. Producerea oricărei prognoze pentru economia globală este, prin urmare, mai dificilă decât de obicei. La rândul lor, casele de investiții par să se aștepte la o nouă încetinire în 2024, multe fiind dezorientate de faptul că nu am avut deja o scădere majoră.

Perspectivele inflației reprezintă o provocare și mai mare. Ultimii ani au arătat că inflația poate fi puternic afectată - cel puțin la nivelul titlurilor - de incertitudine și necunoscute neștiute care se fac apoi cunoscute. O dezbatere aprinsă despre perspectivele inflației este în desfășurare, unii oameni de afaceri foarte respectați și foarte experimentați exprimându-și îndoielile că băncile centrale au problema sub control. Cele mai recente date privind prețurile de consum pentru zona euro, Statele Unite și Regatul Unit oferă câteva știri încurajatoare despre tendințele inflației principale; dar inflația de bază (excluzând prețurile volatile la energie și alimente) rămâne neconfortabil peste ratele țintă ale băncilor centrale.

Desigur, a doua economie din lume, China, nu pare să aibă această problemă. Dimpotrivă, cele mai recente date privind prețurile de consum arată că se confruntă cu deflație, indicele de bază al prețurilor de consum scăzând cu 0,5% (pe o bază anuală) în noiembrie. A fost o vreme când mulți analiști bănuiau că China transmitea presiuni deflaționiste către restul lumii, în primul rând prin exportul său de producție la preț redus și cota lor de piață crescută pe piețele externe. Dacă am fi încă în acea epocă, unele dintre temerile inflaționiste actuale ar putea fi diminuate. Dar acele zile au trecut, se pare.

Amploarea provocărilor economice interne ale Chinei - inclusiv deflația - este o întrebare masivă care merită propria analiză. Având în vedere problemele cu care se confruntă piața sa imobiliară, judecând după experiențe similare din alte țări, se poate presupune că dificultățile acesteia se vor prelungi. Dar o viziune mai puțin pesimistă este că factorii de decizie chinezi sunt pe deplin conștienți de aceste probleme, tocmai datorită acelor cazuri anterioare, precum și a avertismentelor pe care diverși comentatori le-au emis de ceva timp.

Pe lângă factorii interni chinezi, trebuie luate în considerare și tendințele prețurilor globale ale mărfurilor, asupra cărora cererea chineză va rămâne o mare influență. Aici, știrile de la sfârșitul anului 2023 au fost mai încurajatoare decât s-ar fi așteptat mulți și sugerează că inflația generală din multe țări ar putea scădea și mai mult în lunile următoare. În ciuda haosului din Orientul Mijlociu și a războiului din Ucraina, prețurile țițeiului rămân scăzute, surprinzând mulți analiști - inclusiv pe unii care ar trebui să știe că această piață nu este deloc imprevizibilă.

Dincolo de acești factori, alți trei ies în evidență pentru mine. În primul rând, creșterea monetară a scăzut brusc în multe economii, ceea ce este destul de liniștitor atunci când este combinată cu tendințele actuale ale prețurilor mărfurilor. Deși a trecut mult timp de când altcineva, în afară de cei mai înflăcărați monetariști, a susținut că masa monetară are întotdeauna impact direct asupra inflației, ultimii câțiva ani au arătat că, dacă creșterea monetară se accelerează radical (cum a făcut la sfârșitul lui 2020 și începutul lui 2021 în SUA), inflația poate crește.

În al doilea rând, și probabil în concordanță cu tendințele din piețele de mărfuri și monetare, măsurile recente ale așteptărilor inflaționiste din țările-cheie au fost liniștitoare. În special, cel mai recent studiu al Universității din Michigan privind perspectivele pe cinci ani ale consumatorilor a arătat o scădere bruscă, la 2,8%, de la 3,2% luna precedentă, indicând, cel puțin, că nu există o creștere susținută sau o „dezancorare” a așteptărilor inflaționiste pe termen lung.

Ultima întrebare, și poate cea mai dificilă, este cum vor răspunde băncile centrale. În cea mai recentă orientare anticipată a piețelor, Consiliul Rezervei Federale din SUA a sugerat că ratele dobânzilor vor fi reduse cu 75 de puncte de bază în 2024. Cu toate acestea, alte bănci centrale, în special în Europa, resping pariul piețelor financiare că ratele dobânzilor vor fi reduse anul viitor, dar piețele nu par să fi primit notificarea aceasta. Cu inflația de bază încă peste țintă, salariile reale (ajustate în funcție de inflație) în creștere și dovezi puternice ale creșterii productivității care nu pot fi văzute nicăieri, bancherii centrali vor fi conduși să reducă ratele în curând. Dar, pe măsură ce continuă să încerce să influențeze piețele cu îndrumările și declarațiile lor publice, ei vor trebui să accepte că piețele - în înțelepciunea lor colectivă - ar putea vedea ceva ce ei înșiși nu văd. Dacă datele iau o întorsătură favorabilă bruscă, probabil că își vor schimba tonul.

Creșterea salariilor rămâne o variabilă crucială. În unele țări, în special în Marea Britanie, aceasta depășește în sfârșit creșterea prețurilor de consum. Factorii de decizie se vor îngrijora instinctiv că această tendință va declanșa ca la manual o spirală salariu-preț. Dar nu ar fi frumos dacă recenta creștere a salariilor reale s-ar dovedi a fi justificată de o reechilibrare a randamentelor financiare și de revenirea mult așteptată a creșterii productivității? Odată cu Noul An, a venit și o nouă speranță.

Autorul:

Jim O’Neill, fost președinte al Goldman Sachs Asset Management și fost ministru al trezoreriei din Regatul Unit, este membru al Comisiei Pan-Europene pentru Sănătate și Dezvoltare Durabilă.

Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro