Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Competitia a luat contractul la care munceati de 2 luni. Un client a schimbat toata creatia in ciuda parerii dumneavoastra ca-i geniala.
Grafica pentru noile mape de presa ale unui al treilea musteriu nu e, bineinteles, decat in capul desenatorului. Iar regizorul care avea filmare azi-dimineata viseaza pe undeva printr-o carciuma la premiile Nu-Stiu-Care pe care le-ar fi luat, daca sefii n-ar fi atat de obsedati de termene de predare...Pentru publicitarii care astazi au o zi grea, recomand o plimbare pana in Piata Universitatii. Acolo unde gasiti in piatra cea mai rezistenta dovada ca si advertiserii au o sansa sa li se faca statuie.
Nu, nu e chiar Mihai Viteazul. Chiar daca copy-ul lui "Pohta ce-am pohtit" a ramas in istoria speech-urilor politice. Ci dl C.A. Rosetti, mai precis patronul Rosetti, unul dintre primii nostri publicitari, omul care a lasat natiunii, pe langa ceva scoli si manuale, cateva vorbe de neuitat*. Ia cititi-le: "A sossit. La Magazia C.A. Rosetti. Vinurile Mai Jos Insemnate. Se chezasuieste adevarata si buna calitate a acestor vinuri. Vechimea lor este de la 1849 (anul ce a produs vinurile cele mai bune) si aceasta se poate constata cu vinul Chateau Gruand, dupa dopul de pluta ce poarta in capatul dinauntrul sticlei data 1849".
Intre trucurile publicitate ale lui Rosetti (care mai vindea si mese chinezesti, incaltaminte pentru copii, bratari si flori de toaleta) se numara unul pe care nu l-am auzit, citit ori vazut niciodata in vreo reclama de astazi: comparatia cu preturile din strainatate. In toate anunturile lui, Rosetti pune fata in fata pretul marfii la Londra sau Paris si pe cel din magazinul lui. Cel putin la vin si la ceai - ambele de import - pretul la Bucuresti era mai mic.
Chiar si numai pentru
asta, statuia parca
incepe sa se justifice...
LUCIAN MANDRUTA
Citește pe Antena3.ro
