Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din punct de vedere financiar, construcția gazoductului pare puțin probabilă, dar nu poate fi exclusă. Gazoductul se confruntă cu provocări financiare, tehnice și economice descurajante. Pe termen lung, cererea de gaze naturale a Chinei va fi pusă sub o presiune severă din partea surselor de energie regenerabilă și a pompelor de căldură, în special în nordul bogat în vânt și energie solară. Dacă gazoductul va fi construit, Rusia ar putea fi forțată să negocieze contractul în condiții și mai nefavorabile față de cele de la construcția PoS-2. Între timp, confruntată cu o reducere a exporturilor de gaze naturale, Rusia apasă pedala exporturilor de GNL.
Problema fundamentală a gazoductului Puterea Siberiei 2 este reprezentată de fluxurile viitoare de venituri incerte. Gazoductul urmărește să satisfacă cererea de gaze naturale din nordul Chinei, unde se află cel mai bun potențial de energie regenerabilă din țară. Astfel, PoS-2 va concura cu aceste surse de energie mult mai ieftine și cu pompele de căldură chinezești și, probabil, va pierde, scrie thediplomat.com.
Puterea instalată în surse regenerabile va crește
Specialiștii estimează că actuala capacitatea solară a Chinei se va dubla, ajungând la 1.000 GW până în 2026, în timp ce capacitatea sa internă combinată de energie solară și eoliană ar putea depăși 3.300 GW până în 2030, de la 759 GW în 2022. În timp ce implementarea energiei solare în China a fost adesea profund irațională din punct de vedere economic sau de mediu, China va fi, la un moment dat, forțată să amplaseze capacități solare și eoliene suplimentare în provinciile nordice ale sale, care beneficiază de soare și de vânt. Dacă se adaugă potențialul substanțial al Mongoliei în materie de energie regenerabilă, creșterea ușoară a cererii de energie electrică din China și „facilitatorii” eolieni și solari, cum ar fi bateriile și stocarea hidroelectrică prin pompare, atunci nordul Chinei ar putea fi în curând inundat de energie electrică din surse regenerabile.
Numărul pompelor de căldură, estimat să crească cu 358%
Producția locală de energie electrică din surse regenerabile din nordul Chinei va avea un impact asupra cererii de gaze naturale. În timp ce încălzirea și utilizarea industrială - nu generarea de energie electrică - reprezintă majoritatea cererii chineze de gaze naturale, în special în nordul Chinei, producerea de energie electrică din surse regenerabile ar putea fi sursa alternativă de alimentare. Materia primă din surse regenerabile pentru pompele de căldură și hidrogenul verde ar putea reduce puternic cererea de gaze naturale pentru încălzire și, respectiv, pentru utilizarea industrială. Conform Agenției Internaționale a Energiei, se așteaptă ca numărul cumulat de instalații de pompe de căldură din China în 2030 să crească cu 358 % față de nivelurile din 2021, ceea ce va avea un impact asupra cererii de gaze naturale. De asemenea, sectorul incipient al hidrogenului verde din China s-ar putea extinde. În plus, implementarea masivă a capacității de energie regenerabilă și a pompelor de căldură din China va avea loc probabil înainte ca gazoductul PoS-2 să fie chiar operațional.
Cât ar dura construcția gazoductului
Chiar și estimările relativ optimiste susțin că lucrările la gazoduct ar putea dura cinci sau șase ani înainte de a începe livrările, în timp ce traseul de construcție al PoS-2 va tranzita Mongolia, ceea ce prezintă riscuri uriașe în ceea ce privește calendarul. Producția internă de energie regenerabilă și de pompe de căldură din China va avea un avans rapid în competiția cu gazele naturale străine furnizate de PoS-2. În timp ce veniturile PoS-2 sunt incerte, costurile sale vor fi substanțiale. Lungimea planificată a gazoductului, de 50 de miliarde de metri cubi pe an (bcm/an), are o capacitate mai mare decât cea a precursorului său, PoS-1, de 38 bcm/an; de asemenea, este mai lung cu aproximativ 1.400 de kilometri. În consecință, conducta mai lungă și mai mare a PoS-2 va necesita utilizarea unei cantități de oțel considerabil mai mari decât cea a PoS-1. Nevoile mai mari de materiale ale PoS-2 și lipsa continuă de forță de muncă din Rusia vor crește probabil substanțial costurile în comparație cu predecesorul său, potrivit analizei realizate de diplomat.com.
Finanțarea va împovăra bugetul Moscovei
Finanțarea proiectului PoS-2 va fi dificilă. Acesta a fost un punct de blocaj major în negocierile privind gazoductul original Power of Siberia: Rușii au vrut ca chinezii să finanțeze proiectul, dar în cele din urmă au cedat și au contractat singuri marea majoritate a împrumuturilor. Nu este clar de ce ar finanța chinezii noul proiect, în condițiile în care aceștia au o pârghie de negociere și mai mare decât înainte. Dacă noul proiect este determinat de logica comercială, mai degrabă decât de geopolitica brută, Rusia va fi forțată să finanțeze din nou proiectul. Banca centrală rusă a crescut recent ratele dobânzilor la 13 %, ceea ce sporește povara rambursării. Pentru a construi gazoductul, Rusia va trebui probabil să se îndatoreze foarte mult, la rate ridicate ale dobânzii, pentru un proiect care ar putea fi în mod imaginabil învechit până la momentul în care va fi construit.
Puterea Siberiei 2 se confruntă cu perspective comerciale descurajante. Este posibil ca Putin și Xi să fie de acord cu gazoductul, în ciuda defectelor sale comerciale flagrante. Așa cum Beijingul și Moscova demonstrează în mod repetat, geopolitica învinge adesea economia.
Exporturile de gaze scad, cele de GNL cresc
În ciuda unei reduceri generale a consumului de gaze naturale în UE și a unor progrese semnificative în dezvoltarea surselor regenerabile de energie, țările europene și-au crescut importurile de gaz natural lichefiat (GNL) cu 60 % în 2022 pentru a compensa reducerea livrărilor de gaze prin conducte din Rusia. Cu toate acestea, o parte semnificativă a GNL este încă furnizată din Rusia. Compania privată Novatek, deținută de oligarhii ruși Leonid Mikhelson și Gennady Timchenko, este principalul furnizor de GNL rusesc pe piețele UE și internaționale, potrivit unei analize realizate de publicația electronică eurointegration.com. Mikhelson și Timchenko sunt asociați apropiați ai președintelui rus Vladimir Putin. Ei au obținut controlul asupra activelor companiilor internaționale implicate în proiectele rusești de petrol și gaze cu sprijinul regimului său. Novatek implementează în prezent proiectul Arctic LNG-2. Scopul său este de a crește semnificativ vânzările de GNL rusesc la nivel internațional și ar putea dubla capacitatea de export a conglomeratului.
Rusia vrea să-și tripleze exportul
Potrivit declarațiilor oficiale publicate pe 9 martie 2023, Rusia intenționează aproape să-și tripleze capacitatea de export de GNL până în 2030, de la 35 de milioane de tone pe an la 100 de milioane de tone pe an. „Dacă UE nu interzice gazul natural lichefiat rusesc, Rusia va câștiga resurse suplimentare pentru a continua războiul împotriva Ucrainei. În plus, acest lucru va avea consecințe teribile pentru climă”, spune fondatorul grupului proucrainean Razom We Stand, Svitlana Romanko.
Compania franceză Total Energies, arătată cu degetul
Potrivit acesteia, în ciuda sancțiunilor, a numeroaselor investigații și a presiunii publice, compania petrolieră franceză Total Energies continuă să achiziționeze gaz natural lichefiat rusesc și să mențină participații în societăți mixte cu Novatek. În 2023, Total Energies este al doilea cel mai mare cumpărător de GNL rusesc, achiziționând peste 10% din livrările de la terminalul GNL Yamal, pe care Total îl deține parțial. Parteneriatul Total Energy cu Novatek, în ciuda declarațiilor publice de negare, a continuat pe tot parcursul anului 2023, chiar și atunci când au apărut dovezi că Novatek sponsoriza unități militare private rusești și mercenari implicați în crime de război în Ucraina. „În ciuda declarării responsabilității pentru reducerea emisiilor și prevenirea schimbărilor climatice, Total contrazice aceste declarații participând la expansiunea periculoasă a industriei distructive a gazelor rusești pentru climă”, afirmă Svitlana Romanko. Guvernele Uniunii Europene trebuie să ia măsuri decisive pentru a elimina importul de GNL rusesc, consideră expertul. În 2022, exporturile Rusiei către UE au reprezentat puțin peste 3 % din piața mondială de GNL. Acesta exclude posibilitatea unei creșteri bruște a prețurilor după interzicerea importurilor de GNL rusesc și perturbarea proiectului Arctic LNG-2, deoarece UE a redus cu succes cererea de gaze și a înlocuit-o cu surse regenerabile de energie, după cum se arată într-un nou raport al CREA. Între timp, pe 14 septembrie, Departamentul Trezoreriei SUA și-a extins lista de sancțiuni, inclusiv Arctic Transbordare – un joint-venture între conglomeratul privat rus de gaze Novatek și compania franceză Total Energies, care deține o participație de 10%. Arctic Transbordare deține două unități plutitoare de stocare pentru GNL: Saam LNG și Koryak LNG. Aceste două nave masive se află în apropierea portului Murmansk din nordul Rusiei și a Peninsulei Kamchatka din Orientul Îndepărtat Rus, servind ca puncte de transbordare pentru GNL pe mare. Sancțiunile, impuse pentru a limita fluxul de GNL rusesc către Europa, sunt cruciale pentru a priva Rusia de resursele economice care alimentează agresiunea sa împotriva Ucrainei.
Rusia și-a redus prognoza privind prețul de export al gazelor naturale pentru 2024-2026
Guvernul rus și-a redus prognoza de preț pentru exporturile sale de gaze naturale în afara fostei Uniuni Sovietice pentru 2024-26, potrivit cifrelor prezentate de Ministerul Economiei, scrie naturalgasworld.com. Rusia se bazează în mare măsură pe vânzările de petrol și gaze naturale, care reprezintă aproximativ o treime din veniturile bugetului federal, în timp ce guvernul a discutat planurile bugetare pentru următorii trei ani. Moscova intenționează să majoreze cheltuielile bugetare cu 25,8 %, până la 36.600 de miliarde de ruble (383 miliarde de dolari) în 2024, a declarat premierul Mihail Mișușin, fiind așteptate creșteri importante ale cheltuielilor militare și sociale înainte de alegerile prezidențiale din martie. Potrivit previziunilor de bază prezentate de Ministerul Economiei, exporturile de gaze ale Rusiei către țările din afara fostei Uniuni Sovietice sunt văzute acum la 434,6 dolari pentru 1.000 de metri cubi în 2023, la 321,7 dolari în 2024, 308,3 dolari în 2025 și 296 de dolari în 2026. În proiectul anterior de prognoză de la începutul acestei luni, prețul pentru 2023 era prevăzut la același nivel, dar se situa mai sus, la 405,4 dolari pentru 2024, 369,9 dolari pentru 2025 și 341,5 dolari pentru 2026. În cadrul unui scenariu conservator, prețurile pentru 2023 sunt văzute la 419,4 dolari în 2023, 290,7 dolari în 2024, 272,3 dolari în 2025 și 260,2 dolari în 2026, se arată în datele publicate de Ministerul Economiei de la Moscova.
