Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toate privirile au fost aţintite ieri asupra reuniunii G7 de la Washington. Nici planul american de susţinere a sectorului financiar, nici naţionalizările parţiale ale băncilor, nici reducerea coordonată a dobânzilor de referinţă iniţiată de şase bănci centrale majore nu au reuşit să redea încrederea investitorilor şi să readucă calmul pe piaţa internaţională.
Toate privirile au fost aţintite ieri asupra reuniunii G7 de la Washington. Nici planul american de susţinere a sectorului financiar, nici naţionalizările parţiale ale băncilor, nici reducerea coordonată a dobânzilor de referinţă iniţiată de şase bănci centrale majore nu au reuşit să redea încrederea investitorilor şi să readucă calmul pe piaţa internaţională.
Ideea salvatoare era aşteptată ieri de la miniştrii Economiei şi Finanţelor şi de la guvernatorii băncilor centrale ale celor şapte state cel mai puternic industrializate – Germania, Canada, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia. Discuţiile – programate pentru ora 14:00 (21:00, ora României) – au vizat "măsurile luate de fiecare pentru a face faţă acestei crize şi mijloacele de întărire a eforturilor colective", după cum a anunţat gazda reuniunii, Secretarul Trezoreriei SUA, Henry Paulsen, citat de AFP.
Potrivit presei japoneze, Tokyo intenţiona să propună membrilor G7 crearea unui fond de urgenţă de aproximativ 200 de miliarde de dolari (146 de miliarde de euro) pentru a împrumuta cu bani ţările mici lovite de criza financiară mondială. Reprezentanţii Rusiei erau aşteptaţi să se alăture şi ei grupului G7 pentru cina de închidere a reuniunii. În aşteptarea concluziilor reuniunii, analiştii economici au opinat că va fi greu ca G7 să vorbească cu o singură voce, aşa cum o indică divergenţele dintre cei patru membri europeni ai clubului asupra a ceea ce se cade să facă sau nu pentru a ajuta sistemul bancar.
ACUZAŢII ŞI NELINIŞTI
Un alt semn de întrebare asupra posibilităţii de a se ajunge la un numitor comun îl ridică şi faptul că ţările din G7 au aprobat planul american de salvare a băncilor, dar au refuzat să-l urmeze pe Henry Paulson care le-a cerut să sară în ajutorul băncilor europene şi asiatice în acelaşi mod. Mai mult, Statele Unite se găsesc în postura de acuzat din cauză că nu au reuşit să stabilizeze criza născută de circa un an pe teritoriul lor şi care acum s-a extins la nivel mondial. Nu numai analiştii aveau semne de întrebare asupra succesului reuniunii G7, ci şi reprezentanţii statelor participante.
Primul ministru al Japoniei, ţară care deţine anul acesta preşedenţia G8 (G7 plus Rusia), a anunţat chiar înainte de reuniune că este gata să convoace un summit extraordinar al G8, dacă nu se va găsi nici o soluţie de rezolvare a crizei financiare. Premierul italian Silvio Berlusconi va cere ca până la finalizarea crizei toate bursele europene să-şi oprească tranzacţionarea. Şi liderii democraţi din Congrsul american i-au cerut lui George Bush să convoace un sumit de criză al G8, o idee evocată şi de premierul britanic Gordon Brown.
În afara întâlnirii finanţiştilor din G7 şi o posibilă reuniune la nivel înalt a G8, Washingtonul găzduieşte sâmbătă şi o reuniune G20, la care participă miniştrii şi guvernatorii băncilor centrale din principalele ţări bogate şi emergente şi reuniunea de toamnă a FMI şi a Băncii Mondiale. De altfel, FMI-ul a intrat deja în joc. Joi seară, FMI s-a declarat dispus să împrumute ţările afectate de penuria mondială a creditului. Pentru a face acest lucru, FMI a reactivat un mecanism de finanţare de urgenţă pus pe picioare în anii '90, în timpul crizei asiatice.
