Revoluţia valutară chineză

Pe fondul crizei economice mondiale, China îşi arată muşchii şi încearcă să-şi impună moneda pe scena internaţională. Mai mult, chinezii vor să dărâme dolarul de pe tronul de principală valută mondială şi să-l înlocuiască cu un "coş de valute" din care să facă parte, normal, şi yuanul.

În ultimile luni, de când întreaga planetă s-a molipsit de "răceala" financiară izbucnită în Statele Unite, China a început să încheie tot mai multe acorduri de schimb de devize (swap), spunând că vrea să lupte contra crizei.

Swap-urile încheiate cu Coreea de Sud, Hong Kong, Malaezia, Belarus, Indonezia şi Argentina se ridică la 650 de miliarde de yuani (71,7 miliarde de euro). Şi mai sunt şi alte astfel de acorduri în discuţie. Aceste acorduri "arată că influenţa Chinei asupra economiei mondiale este din ce în ce mai puternică, că este una din puţinele economii capabile să intervină şi să facă o diferenţă", a declarat Patrick Bennett, economist SGCIB la Hong Kong, citat de AFP.

Alţi economişti cred că acordurile vizează, în fapt, impunerea yuanului pe piaţa internaţională, o monedă cu un curs de schimb strict controlat şi cu o convertabilitate limitată pentru a-i permite să joace pe deplin acest rol. Însă din cauză că yuanul prezintă puţin interes în afara finanţării comerţului, pentru că nu poate fi negociat în afara Chinei, specialiştii apreciază că swap-urile le permit partenerilor să-şi finanţeze achiziţiile făcute din această ţară. Variantă confirmată, practic, şi de Banca Centrală a Chinei, care a anunţat că "în contextul crizei internaţionale, aceasta ar putea promova comerţul bilateral şi investiţiile directe" pentru a se evita cheltuielile şi variaţiile de curs.

JOS "VERZIŞORII"!
Mai mult, specialiştii spun că aceste acorduri "reduc riscul şi dependenţa de dolar" într-un moment în care China cere înlocuirea dolarului ca principală valută mondială cu o monedă de referinţă internaţională stabilă. China consideră că rolul dolarului ar putea fi luat de aşa-numitele Drepturi Speciale de Tragere (DST), "moneda" folosită în prezent de Fondul Monetar Internaţional.

DST-ul este o "monedă" creată în 1969, calculată în funcţie de un coş de valute în care se regăsesc dolarul, euro, lira sterlină şi yenul japonez. Guvernatorul Băncii Chinei, Zhou Xiaochuan, a propus folosirea DST-urilor pentru constituirea de rezerve valutare argumentat că acestea au potenţialul de a acţiona ca o valută supersuverană, acoperind jurisdicţiile naţionale, şi chiar că ar putea elimina riscurile asociate cu valutele precum dolarul sau lira ce sunt susţinute doar de creditul ţărilor emitente în loc de aur.

Beijingul a mai cerut şi extinderea coşului de valute care oferă baza evaluării DST, pentru a include cotaţiile monedelor tuturor marilor economii ale lumii, deci şi cea a yuanului. Propunerea are însă mici şanse de a deveni realitate. Secretarul Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, s-a declarat "foarte deschis" la propunerea Chinei, însă a ţinut să precizeze că dolarul va rămâne moneda folosită pentru constituirea rezervelor de valută pentru o lungă perioadă de timp.

Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, apără şi el dolarul şi susţine că acesta va rămâne cea mai importantă valută la nivel mondial şi tăria ei reprezintă cheia ieşirii din criză. Şi Rusia, care sprijină folosirea rublei ruseşti şi a yuanului chinezesc drept valute pentru constituirea rezervelor, consideră că e imposibil ca G20 să accepte înlocuirea dolarului cu DST.

O concretizare a acestei propuneri ar putea suplimenta resursele FMI, peste dublarea deja propusă, şi ar scăpa de reticenţa unor state cu mari rezerve valutare, precum Arabia Saudită sau China, de a contribui cu mai multe fonduri. Însă decizia ar consemna sfârşitul supremaţiei mondiale a economiei americane.