Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
NABUCCO ● Fiecare stat participant are colaborări alternative
România este din ce în ce mai afectată de "războiul gazoductelor" care se desfăşoară în sud-estul Europei. Turcia vrea să construiască şi ea o conductă care să ajungă în Italia, după ce cu o lună în urmă Bulgaria a aderat la South Stream.
România este din ce în ce mai afectată de "războiul gazoductelor" care se desfăşoară în sud-estul Europei. Turcia vrea să construiască şi ea o conductă care să ajungă în Italia, după ce cu o lună în urmă Bulgaria a aderat la South Stream.
NABUCCO ● Fiecare stat participant are colaborări alternative
România este din ce în ce mai afectată de "războiul gazoductelor" care se desfăşoară în sud-estul Europei. Turcia vrea să construiască şi ea o conductă care să ajungă în Italia, după ce cu o lună în urmă Bulgaria a aderat la South Stream.
Dacă până anul trecut ţara noastră era văzută drept principalul punct nodal în privinţa alimentării Uniunii Europene cu resurse energetice, acum România pare că a pierdut acest avantaj. Chiar dacă atât gazoductul Nabucco, cât şi oleoductul Constanţa – Trieste sunt planificate să traverseze România, iar ţara noastră are o capacitate de depozitare a gazelor naturale de 20 de miliarde de metri cubi, poziţia României este ameninţată din toate părţile. După ce Bulgaria a fost de acord să participe în urmă cu o lună la proiectul gazoductului South Stream, zilele trecute şi Turcia a anunţat că vrea să construiască un nou gazoduct care să ajungă în Italia.
Hilmi Guler, ministrul turc al Energiei, a declarat recent că se doreşte realizarea unei conducte de gaze naturale împreună cu parteneri din Elveţia. "Discutăm cu oficialii elveţieni despre posibilitatea de a construi o nouă conductă de gaze naturale care să treacă prin Albania şi Italia", a declarat Guler. Înţelegerea este ca şi semnată, deoarece compania elveţiană EGL şi cea norvegiană Statoil Hydro au semnat la 12 februarie acordul pentru construirea unei conducte ce va subtraversa Marea Adriatică pentru a transporta gaze naturale din Iran şi Azerbaidjan.
"Conducta va transporta gazul natural iranian până la Salonic via Turcia, apoi va ajunge în Albania şi va trece prin Marea Adriatică până în Italia", a spus Hilmi Guler. Construcţia va costa 1,5 miliarde de euro.
LA PACHET. Grupul energetic EGL din Elveţia are semnat încă de anul trecut un contract pe 25 de ani cu NIGEC, compania naţională iraniană de export a gazelor, pentru ca aceasta să livreze anual 5,5 miliarde de metri cubi de gaz Europei. De asemenea, grupul norvegian StatoilHydro deţine 25,5% din zăcământul Shah Deniz, una dintre cele mai mari exploatări gazifere din Azerbaidjan. Conducta va pompa anual 10 miliarde de metri cubi de gaz natural, cu opţiunea de a fi extins la 20 de miliarde şi va intra în folosinţă în 2011.
Parteneriatul Turciei cu EGL a fost extins şi în alte sectoare energetice, astfel că EGL va construi o centrală pe gaze naturale în Turcia. Walter Steinmann, directorul Biroului federal elveţian pentru energie, a anunţat că şi compania Atel doreşte să participe la proiecte energetice în Turcia. Anunţul survine în condiţiile în care Turcia organizează în luna mai licitaţii pentru construirea a trei centrale nucleare, care să aibă o capacitate totală de 5.000 de MW. Situaţia este asemănătoare cu oferta "la pachet" făcută Bulgariei de Rusia. Aceasta a propus acum o lună cooptarea Bulgariei la South Stream, construieşte oleoductul Burgas – Alexandropolis şi centrala nucleară de la Belene. Elveţienii construiesc gazoductul care să aducă gazele iraniene, o termocentrală pe gaze în Turcia şi vor participa la licitaţia pentru cele trei centrale nucleare. Şi au mari şanse de câştig din moment ce statul turc nu agreează companiile franceze, cele mai mari din lume în domeniul nuclear, iar canadienii de la AECL folosesc o tehnologie considerată învechită.
ŞANSE. Uniunea Europeană şi companiile energetice occidentale trebuie să îşi stabilească exact poziţia şi să elimine dublul standard, crede Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată. "Marii giganţi energetici occidentali deţinuţi de stat se comportă uneori ca şi când ar fi companii de stat şi sunt susţinute de guvernele respective să semneze contracte pentru proiecte concurente Nabucco, iar în alte momente se manifestă în mod concurenţial-capitalist. Acest dublu standard trebuie eliminat şi e nevoie să se facă o prioritizare la nivelul UE a proiectelor susţinute", ne-a declarat Voinea. El a dat ca exemplu E.ON, care construieşte Nord Stream. "E treaba României să ridice această problemă în Consiliul Europei", a completat el. Voinea a mai spus că soluţia de compromis pentru ca Nabucco să nu rămână doar pe hârtie este ca Gazprom să furnizeze gaze naturale prin acesta, din moment ce South Stream este alimentat cu gaz rusesc, iar cel iranian va fi livrat prin noul gazoduct. "Dar asta nu rezolvă problema iniţială pentru care a fost proiectat Nabucco, şi anume diversificarea surselor şi reducerea dependenţei faţă de Rusia", a completat directorul GEA. El ne-a mai precizat că atât UE, în general, cât şi România, în particular, trebuie să îşi definească politica faţă de Rusia. "Pe de o parte, UE putea să spună nu la South Stream dacă voia, pe de altă parte, şi traseul South Stream e făcut în aşa fel încât să ocolească România. Dacă vă uitaţi atent pe hartă veţi vedea că acesta nu e traseul cel mai economic", a mai declarat Voinea.
România este din ce în ce mai afectată de "războiul gazoductelor" care se desfăşoară în sud-estul Europei. Turcia vrea să construiască şi ea o conductă care să ajungă în Italia, după ce cu o lună în urmă Bulgaria a aderat la South Stream.
Dacă până anul trecut ţara noastră era văzută drept principalul punct nodal în privinţa alimentării Uniunii Europene cu resurse energetice, acum România pare că a pierdut acest avantaj. Chiar dacă atât gazoductul Nabucco, cât şi oleoductul Constanţa – Trieste sunt planificate să traverseze România, iar ţara noastră are o capacitate de depozitare a gazelor naturale de 20 de miliarde de metri cubi, poziţia României este ameninţată din toate părţile. După ce Bulgaria a fost de acord să participe în urmă cu o lună la proiectul gazoductului South Stream, zilele trecute şi Turcia a anunţat că vrea să construiască un nou gazoduct care să ajungă în Italia.
Hilmi Guler, ministrul turc al Energiei, a declarat recent că se doreşte realizarea unei conducte de gaze naturale împreună cu parteneri din Elveţia. "Discutăm cu oficialii elveţieni despre posibilitatea de a construi o nouă conductă de gaze naturale care să treacă prin Albania şi Italia", a declarat Guler. Înţelegerea este ca şi semnată, deoarece compania elveţiană EGL şi cea norvegiană Statoil Hydro au semnat la 12 februarie acordul pentru construirea unei conducte ce va subtraversa Marea Adriatică pentru a transporta gaze naturale din Iran şi Azerbaidjan.
"Conducta va transporta gazul natural iranian până la Salonic via Turcia, apoi va ajunge în Albania şi va trece prin Marea Adriatică până în Italia", a spus Hilmi Guler. Construcţia va costa 1,5 miliarde de euro.
LA PACHET. Grupul energetic EGL din Elveţia are semnat încă de anul trecut un contract pe 25 de ani cu NIGEC, compania naţională iraniană de export a gazelor, pentru ca aceasta să livreze anual 5,5 miliarde de metri cubi de gaz Europei. De asemenea, grupul norvegian StatoilHydro deţine 25,5% din zăcământul Shah Deniz, una dintre cele mai mari exploatări gazifere din Azerbaidjan. Conducta va pompa anual 10 miliarde de metri cubi de gaz natural, cu opţiunea de a fi extins la 20 de miliarde şi va intra în folosinţă în 2011.
Parteneriatul Turciei cu EGL a fost extins şi în alte sectoare energetice, astfel că EGL va construi o centrală pe gaze naturale în Turcia. Walter Steinmann, directorul Biroului federal elveţian pentru energie, a anunţat că şi compania Atel doreşte să participe la proiecte energetice în Turcia. Anunţul survine în condiţiile în care Turcia organizează în luna mai licitaţii pentru construirea a trei centrale nucleare, care să aibă o capacitate totală de 5.000 de MW. Situaţia este asemănătoare cu oferta "la pachet" făcută Bulgariei de Rusia. Aceasta a propus acum o lună cooptarea Bulgariei la South Stream, construieşte oleoductul Burgas – Alexandropolis şi centrala nucleară de la Belene. Elveţienii construiesc gazoductul care să aducă gazele iraniene, o termocentrală pe gaze în Turcia şi vor participa la licitaţia pentru cele trei centrale nucleare. Şi au mari şanse de câştig din moment ce statul turc nu agreează companiile franceze, cele mai mari din lume în domeniul nuclear, iar canadienii de la AECL folosesc o tehnologie considerată învechită.
ŞANSE. Uniunea Europeană şi companiile energetice occidentale trebuie să îşi stabilească exact poziţia şi să elimine dublul standard, crede Liviu Voinea, directorul Grupului de Economie Aplicată. "Marii giganţi energetici occidentali deţinuţi de stat se comportă uneori ca şi când ar fi companii de stat şi sunt susţinute de guvernele respective să semneze contracte pentru proiecte concurente Nabucco, iar în alte momente se manifestă în mod concurenţial-capitalist. Acest dublu standard trebuie eliminat şi e nevoie să se facă o prioritizare la nivelul UE a proiectelor susţinute", ne-a declarat Voinea. El a dat ca exemplu E.ON, care construieşte Nord Stream. "E treaba României să ridice această problemă în Consiliul Europei", a completat el. Voinea a mai spus că soluţia de compromis pentru ca Nabucco să nu rămână doar pe hârtie este ca Gazprom să furnizeze gaze naturale prin acesta, din moment ce South Stream este alimentat cu gaz rusesc, iar cel iranian va fi livrat prin noul gazoduct. "Dar asta nu rezolvă problema iniţială pentru care a fost proiectat Nabucco, şi anume diversificarea surselor şi reducerea dependenţei faţă de Rusia", a completat directorul GEA. El ne-a mai precizat că atât UE, în general, cât şi România, în particular, trebuie să îşi definească politica faţă de Rusia. "Pe de o parte, UE putea să spună nu la South Stream dacă voia, pe de altă parte, şi traseul South Stream e făcut în aşa fel încât să ocolească România. Dacă vă uitaţi atent pe hartă veţi vedea că acesta nu e traseul cel mai economic", a mai declarat Voinea.
Soluţii de rezervă pentru parteneri
La momentul actual, toate statele care participă la dezvoltarea proiectului Nabucco au semnat participarea la proiecte concurente, au parteneriate cu Gazprom sau sunt în tratative. Germania construieşte Nord Stream, un gazoduct ce va traversa Marea Baltică, Gazprom deţine 50% din centrul de depozitare de la Baumgartden din Austria împreună cu OMV, Bulgaria este implicată în trei proiecte comune cu Rusia, iar Ungaria este în tratative cu Gazprom pentru a permite ca South Stream să traverseze teritoriul său până la depozitul austriac. De asemenea, Gazprom deţine acum 51% din NIS, compania sârbă de hidrocarburi. Aceasta era dorită de Rompetrol pentru a putea participa la construcţia oleoductului Constanţa – Trieste. Gigantul rus, în schimb, nu sprijină construcţia acesteia, ci a conductei concurente: Burgas – Alexandropolis. Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, declara că România transmite mesaje diplomatice contradictorii către Rusia, ceea ce se traduce printr-un deficit comercial anual de 3,5 miliarde de euro, din care 98% sunt pentru hidrocarburi. Potrivit lui, faptul că România nu cumpără gaz direct de la Gazprom, ci prin intermediari înseamnă 10% în plus la preţ.
Dincolo de UE
Companiile care dezvoltă Nabucco se mai confruntă şi cu o altă problemă: procurarea cantităţilor de gaze naturale care să fie pompate prin gazoduct. Până acum a fost semnat un memorandum doar cu Socar, compania azeră de stat din domeniul hidrocarburilor, pentru a furniza gaze naturale pentru Nabucco. De asemenea, Uniunea Europeană şi SUA nu doresc gaze iraniene la Nabucco din cauza programului nuclear al acestui stat. În acelaşi timp, Turcia a anunţat că va investi 3,5 miliarde de dolari în dezvoltarea câmpurilor de gaze din Iran pentru a vinde apoi gazul metan în Europa. Ceea ce se îmbină perfect cu noul proiect, pentru că gazoductul anunţat nu va fi construit de companii din UE, Elveţia şi Norvegia neaparţinând spaţiului comunitar. Astfel, dacă gazul iranian nu este dorit pentru Nabucco, acesta se va transporta prin noul coridor.
Citește pe Antena3.ro
