Românii, obligaţi prin lege să îmbogăţească 12 firme

În cazul producerii unui cutremur major, PAID România-Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale poate asigura despăgubiri, în baza poliţei de asigurare obligatorie a locuinţei, în valoare de 900 de milioane de euro. La acestea s-ar mai putea adăuga despăgubiri în valoare de circa 200 de milioane de euro de la Fondul de Garantare al Asigurărilor (FGA), dar disponibilul ar fi foarte mic faţă de necesar, în condiţiile în care doar un calcul sumar arată că depăgubirile ce ar trebui acordate sunt de ordinul zecilor de miliarde de euro.

Protejarea populaţiei în cazul unui cutremur cu un grad de seismicitate de genul celui care a lovit ţara noastră în 1977, ocupă agenda autorităţilor, la nivel declarativ, de câţiva ani. În realitate însă, lucrurile se mişcă extrem de greu, iar România continuă să fie descoperită în faţa unui dezastru natural. Autorităţiile recunosc faptul că în cazul producerii unui cutremur major, 75% dintre români ar avea de suferit şi 15.000 de clădiri încadrate în clasa I şi a II-a de risc seismic s-ar prăbuşi. Potrivit unui document guvernamental, în acest caz pierderile s-ar ridica la circa 1,8 miliarde de euro. Estimarea autorităţilor este însă mult subevaluată comparativ cu cea a asigurătorilor care vorbesc de pagube cifrate la 6,6 miliarde de euro.

Vorbim despre poliţe de asigurare obligatorii, dar ele sunt de fapt facultative, în condiţiile în care doar 1,7 milioane de locuinţe o au. Adică ceva mai puţin de 20% din fondul locativ naţional.

Introducerea acestui sistem s-a dovedit a fi un eşec pentru că el nu a fost bine articulat. Valoarea acestor poliţe (PAD) este de 10 euro şi, respectiv 20 de euro. În primul caz valoarea despăgubiri care s-ar acorda ar fi de 10.000 de euro, iar în cel de al doilea caz de 20.000 de euro. Dacă toate cele 1,7 milioane de locuinţe asigurate ar avea poliţa de 10 euro, expunerea maximă a PAID ar ajunge la suma de 17 miliarde de euro, iar dacă toate ar avea poliţa de 20 de euro s-ar ajunge la 34 de miliarde de euro. Am dat un exemplu teoretic, dar care arată faptul că PAID nu are de unde plăti despăgubirile asumate, nici dacă ar trebui să plătească un sfert din sumele menţionate. Situaţia nu se va schimba nici în viitor dacă nu se va regândi modul în care foloseşte PAID banii încasaţi de la cei care îşi fac asigurarea obligatorie. Fiind organizată ca o societate comercială, ai cărei acţionari sunt 12 companii private de asigurări, banii rămaşi la sfârşitul anului în conturile PAID sunt distribuiţi sub formă de dividende acţionarilor. Guvernul are pregătit deja un proiect de lege pentru modificarea Legii 260/2008 privind poliţele obligatorii, dar el nu prevede nimic în legătură cu utilizarea banilor din conturile PAID la sfârşitul anului, deşi ar fi putut să impună ca un anumit procent să nu fie distrubuit sub forma dividendelor.

Schimbăm o lege şchioapă cu una tot schioapă

Principala modificarea avută în vedere de Guvern la modificarea  Legii 260/2008 se referă la obligativitatea încheierii acestor poliţe. Cum până acum această obligativitate nu a funcţionat, deşi legea actuală prevede sancţiuni pentru neîncheirea poliţei, se ia în calcul o nouă formă de constrângere. Astfel, la plata impozitului pe locuinţă, cetăţenii vor fi obligaţi să prezinte şi poliţa obligatorie. Ce se întâmplă însă dacă nu o prezintă este neclar, textul proiectului de lege nemaifăcând nicio altă precizare. Cel mai probabil va fi amendată persoana respectivă. Mulţi însă, vor prefera să nu mai plătească nici impozitul pe locuinţă în acest caz, cel puţin în zonele rurale sărace, mai ales că dacă timp de cinci ani primăria nu trimite somaţie de plată, obligaţia financiară se prescrie. Neplata impozitului pe locuinţă va afecta însă şi bugetul administraţiilor locale. Pe de altă parte, Executivul omite faptul că foarte multă lume plăteşte impozitul pe locuinţe prin mijloace electronice şi atunci cum mai poate face dovada o persoană că are şi o poliţă obligatorie încheiată.