Industria siderurgica a ajuns la 14 ani de la Revolutia din decembrie sa fie impartita intre interesele rusesti si cele anglo-indiene. Dupa 14 ani de capitalism, rusii au ajuns sa detina nu mai putin de cinci uzine metalurgice.
Pe rand, capitalul rusesc a intrat in Industria Sarmei din Campia Turzii, Republica SA Bucuresti, Artrom Slatina, Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste si Combinatul Siderurgic Resita. Desi numeroase, investitiile rusesti nu sunt mari, cumpararea uzinelor romanesti fiind mai degraba o modalitate de-a patrunde mai usor pe piata Uniunii Europene.Singurul care a tinut piept
ofensivei intereselor economice
rusesti in Romania a fost si
este numarul doi din lume in
industria siderurgica, grupul
anglo-indian LNM. Acesta a
preferat sa cumpere cele mai
mari si importante centre
siderurgice si a reusit sa le
aduca pe linia de plutire de la
pierderi de milioane de dolari.
Cea mai mare
privatizare
Combinatul Sidex Galati,
cel mai mare producator de
placi de metal din Europa de
Est, a fost vandut la sfarsitul
anului 2001 catre compania
anglo-indiana LNM pentru
aproximativ 500 milioane de
dolari. Afacerea a inclus plata
cash a 60-70 milioane de dolari,
societatea asigurand 100
de milioane din capitalul social
si investitii de 351 milioane
de dolari in urmatorii 10 ani.
Sidex avea datorii de 900 milioane
de dolari mai ales catre
institutii de stat. Combinatul
galatean aducea in momentul
privatizarii circa 4% din PIB si
sustinea aproape 600.000 de
locuri de munca. Guvernarile
succesive au fost impotriva
trecerii ei in proprietate privata
din frica unei instabilitati
sociale. Inainte de 1989, combinatul
avea 45.000 de angajati. Aproape la fel au stat
lucrurile si in cazul Tepro Iasi,
care a reusit sa redreseze dupa
trecerea efemera a investitoriilor
cehi. Fabrica de tevi
din Iasi a devenit profitabila,
rezultatele financiare pentru
acest an fiind prognozate ca
foarte incurajatoare de oficialii
grupului LNM.
Petrotub,
a treia pe lista
La sfarsitul acestui an,
Autoritatea pentru Privatizare
si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS)
a semnat documentele care
au perfectat transferul dreptului
de proprietate pentru
uzina Petrotub Roman, catre
grupul siderurgic LNM
Holdings NV din Antilele
Olandeze. Petrotub a fost
achizitionat de catre LNM
Group la sfarsitul anului trecut,
investitorul asumandu-si datoriile comerciale ale
uzinei, precum si un plan de
investitii pentru modernizarea
societatii. Inaintea
privatizarii, societatea inregistra
pierderi totale de 8
milioane de dolari si datorii
de circa 84 milioane dolari.
La pachet cu Petrotub, LNM
a cumparat si Siderurgica
Hunedoara, care va produce
anul acesta aproximativ
300.000 de tone de otel
lichid. Anul trecut, pierderea
inregistrata lunar de Siderurgica
numai din activitatea
productiva era de
aproximativ 3 milioane de
dolari, adica 100.000 de
dolari pe zi.
Resita, data
pe un euro
Rusii au fost cei care au
dat tonul privatizarilor pe un
euro. Combinatul Siderurgic
Resita a ajuns in proprietatea
companiei rusesti TMK la
acest pret simbolic. Totalul
efortului asumat de
cumparator este de aproximativ
25 de milioane de euro,
din care valoarea totala a
tranzactiei (investitii tehnologice,
investitii de mediu,
capital de lucru) s-a ridicat
la 14,8 milioane de euro. Noul
proprietar si-a asumat datorii
comerciale in valoare de 10
milioane de euro. La
semnarea contractului, conform
APAPS, CSR inregistra
datorii de 50 milioane de
dolari si pierderi la fel de
mari. Aproximativ 40 milioane
de dolari pe care combinatul
siderurgic ii datora
la bugetul statului au fost
stersi de Executiv printr-o
lege speciala.
Prima investitie a rusilor
de la TMK in Romania a fost
uzina Artrom Slatina. Aceasta
a fost privatizata in anul
1999, pachetul majoritar de
actiuni fiind vandut unei
companii din Austria
(Staro). Artrom avea datorii
de circa 30 milioane de
dolari. In anul 2002, firma
Sinara Handel care face
parte din grupul TMK a
intrat intr-un parteneriat cu
Artrom, preluand treptat de
la AVAB intreaga datorie de
30 milioane de dolari.
Grupul TMK prin Sinara a
cumparat de la Staro in septembrie
2002 pachetul
majoritar de actiuni si a preluat
indeplinirea tuturor
obligatiilor din contractul de
privatizare. Exportul uzinei
reprezinta astazi circa 80%
din totalul productiei. Profitul
inregistrat la sfarsitul
anului 2002 de societatea
din Slatina a fost de trei miliarde
de lei.
Numarul
salariatilor a
scazut dramatic
Romania producea in 1989
peste 15 milioane tone de
otel pe an. La 11 ani distanta,
productia nationala
a scazut la un nivel de doar
4,5 milioane de tone. In
siderurgie mai lucreaza
acum in jur de 60.000-70.000 de salariati, in
comparatie cu 200.000 de
angajati cati erau in 1990.
Guvernul estimeaza ca
pana in 2005 vom produce
6,5 milioane de tone de
otel pe an, iar in 2010,
productia preconizata va
ajunge la 7,2 milioane de
tone. In prezent, piata
interna absoarbe 45% din
productie, restul fiind
exportat in principal in
Canada si Statele Unite
ale Americii.