Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Economia circulară înseamnă trecerea la o economie bazată pe reducerea consumului de energie şi materii prime, în care deşeurile municipale au destinaţii stabilite încă din fazele de proiectare, la cuprinderea lor în spirala ciclică a reutilizării. De aceea, deşeurile (reziduurile) care apar într-un proces de exploatare sau fabricaţie reprezintă materii prime pentru alte procese.
Tranziţia către economia circulară este o oportunitate de soluționare a blocajelor economice. În acest cadru sunt urmărite soluţiile eco-inovatoare provenite de la autorităţi şi antreprenori, prin tehnologii și investiții, mizând pe îmbunătăţirea sistemelor de management industrial, municipal, respectiv de gestionare a deşeurilor și reziduurilor. Pe acest fond este posibilă instaurarea dominaţiei eco-tehnologiilor ce sprijină circularităţile în care sunt angrenate reziduurile, deşeurile, actvitățile de refolosire bazate pe surse financiare specifice ş.a.
Obiectivele trebuie să fie bine definite
Constatăm că în România, lipsa unei „strategii de întreprindere de mediu” adesea predispune entitatea organizaţională la stagnare. Orice schimbare în întreprinderea de mediu ar trebui să vizeze obiective, scopuri bine definite, altfel se poate produce dezaccelerarea evolutivă a firmei, până la stadiul de „creştere negativă” sau pierderi.
Opțiunile de politică, în evaluarea impactului dat de deșeuri, conduc, în principal, la multe beneficii. În primul rând s-ar obține diminuarea sarcinilor administrative, în special pentru unităţile sau întreprinderile mici, prin menţinerea unor obiective adecvate scopului. Până în 2030 ar putea fi create peste 180.000 de locuri de muncă, pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Alt beneficiu important este extinderea răspunderii producătorilor, prin riscuri reduse, aferente accesului la materii și materiale clasice. De asemenea, introducerea în economia UE și a României a materiilor prime secundare, care, la rândul lor, vor reduce dependenţa UE și a țării noastre de importurile de materii prime și, nu în ultimul rând, stabilirea de restricţii pentru depozitarea deşeurilor municipale nereziduale până în 2030.
Ce trebuie să facem în următorii ani
Până la sfârşitul anului 2025, România ar trebui să îndeplinească mai multe obiective minime de pregătire pentru reutilizare şi reciclare, 60% pentru plastic; 65% pentru lemn; 80% pentru metale feroase; 80% pentru aluminiu; 80% pentru sticlă; 90% pentru hârtie şi carton. Până la sfârşitul anului 2030, trebuie să se pregătească pentru reutilizare şi să se recicleze minimum 80% din masa tuturor deşeurilor de ambalaje. Prin economia circulară, practic, se va ajunge la situații de producție cu potențial nelimitat. Pentru a se putea implementa ceea ce deja este prevăzut în legislație, trebuie să facem mai mulți pași. Este nevoie de includerea în denumirea Ministerului Economiei și a sintagmei „economie circulară”, de alocarea în actualele substructuri ministeriale a sarcinilor privind „economia circulară a României”, de cuprinderea în teoria, practica și normarea costurilor și a elementelor de influență din economia circulară, cu elaborarea și aprobarea metodologiilor adecvate în domeniu, de cuprinderea în Bugetul Public Anual a Capitolului de Investiții publice, alături de cele private, în infrastructurile de economie circulară. De asemenea, este nevoie de acordarea de facilități investitorilor în infrastructuri și eco-tehnologii aferente economiei circulare. Guvernul trebuie să ceară Ministerului Mediului și celorlalte ministere de avizare să elaboreze documentațiile și Codul economiei circulare, care să fie supuse dezbaterii publice, să întrunească acordul din partea tuturor celor interesați.
Situații de organizare și conducere în problema deșeurilor în România
Observăm că România, în anul 2022, este pe un loc neonorant în Europa în privinţa gestionării deșeurilor. În Uniunea Europeană se produc și se aruncă cca 3 miliarde de tone de gunoi pe an, iar importante cantităţi de materiale refolosibile se pierd definitiv. Noi apreciem că tranziţia către economia circulară este o oportunitate de răsturnare a blocajelor economice. Pe acest fond economic nou este posibilă instaurarea dominaţiei eco-tehnologiilor, care sprijină circularităţile în care sunt angrenate reziduurile, deșeurile, sursele financiare specifice ș.a.
Pentru a face ca economia românească să fie mai eficientă din punctul de vedere al resurselor, aceasta trebuie regăsită pe tabloul investiţional global, care acum, pe plan mondial (2022), se situează între 1000 și 2000 miliarde USD. În practica exploatării și valorificării deșeurilor se constată că „ecosistemele reciclează orice tip de deșeuri și conceptul însuși de deșeuri nu mai este adecvat. Produsele de la o anumită componentă sau compartiment sunt întotdeauna o resursă utilă pentru o altă componentă sau compartiment.
Construim o societate fără deșeuri
Ecosistemele sunt sisteme autoorganizate în așa fel încât toate resursele sunt utilizate cu maximum de eficienţă, astfel încât nu rămâne nicio resursă neutilizată”. Acum însă, mai mult ca oricând, sunt importante crearea și asumarea „atmosferei ecologice industriale”. Construirea unei economii și societăți fără deșeuri înseamnă recunoașterea teoretică și practică a fluxurilor circulare de materii prime, constituente ale economiei circulare. În fapt, întreprinderile tradiționale sunt cele care prin prelucrarea de resurse (materii prime) obțin produse și deșeuri.
Pe agenda organizării și conducerii, deșeurile sunt categorii de „subresurse”, care sunt asimilate cu factorii de „împovărare” a firmei. Însă întreprinderea modernă reconsideră deșeurile, care devin materii prime pentru alte fluxuri de producție. Așadar, diversitatea, complexitatea și noul conținut al societății și economiei din secolul XXI reprezintă surse de vulnerabilitate dacă resursele materiale și energetice nu sunt folosite rațional, „în întregime”. Societatea și economia încă depind de resursele epuizabile de energie fosilă și acest fapt determină ca nesustenabilă creșterea economică bazată numai pe resurse fizice folosite doar parțial.
Se constată că unele materiale valoroase sunt considerate deșeuri, în loc să servească drept materii prime într-un nou ciclu de producție. Cercetarea și inovarea reprezintă baza teoretică și de avans competitiv a economiei circulare. Este nevoie de stabilirea unui indicator UE pentru productivitatea resurselor ajută statele membre, inclusiv România, să își elaboreze politicile economice de bază.
Dr. Ilie-Ionel CIUCLEA
Președinte, General Manager SC SUPERCOM SA București
"Soluția propusă de noi se referă la introducerea de condiționalități constructiv-funcționale preomologate pentru tehnică și tehnologii care să răspundă nevoii de procesare totală a deșeurilor."
"În economia circulară, problema esențială este cea a completării lanțului tehnologic pentru introducerea în producție a deșeurilor, până la consumul lor final, total."
Sistem de Management Integrat al Deșeurilor (SMID)
Un Sistem de Management Integrat (SMI) al deșeurilor reprezintă un set de procese interconectate care folosesc aceleași resurse – umane, materiale, infrastructură, financiare, informații – pentru a îndeplini un număr de obiective de mediu relaționate cu satisfacerea părților interesate. Dacă este corect construit, SMI combină toate componentele afacerii sau activităților cu deșeuri într-un cadru coerent ce permite îndeplinirea misiunii organizației de mediu. În opinia noastră, implementarea și certificarea unui Sistem de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) reprezintă soluția optimă pentru organizațiile ce urmăresc să aibă și să certifice sisteme de management în conformitate cu standarde de sistem de management sau în concordanță cu procedeele, formulele, metodele, bunele practici asumate și validate ca fezabile și eficiente.
În practica de mediu din România, în prezent, este folosită în mod generalizat noțiunea compusă de „Sistem de Management Integrat al Deșeurilor” (SMID) pentru descrierea separată a aproape tuturor activităților (chiar a operațiilor simple) din sfera colectării, sortării, transportului și valorificării deșeurilor.
Ierarhizarea sistemelor de gestionare a deşeurilor prilejuiește adoptarea opţiunilor în ordinea următoare de prioritizare: Opţiunea I - prevenirea și minimizarea la sursă; Opţiunea II - deşeuri refolosite direct sau cu puţine intervenții de îmbunătăţire a „calităţii”; Opţiunea III – deşeurile reciclate/ reprocesate, transformate în sursă secundară de „materii prime”; Opţiunea IV –recuperarea energiei înglobate în deşeuri („energie alternativă” în raport cu „energia neregenerabilă” din combustibilii fosili); Opţiunea V – când deşeurile nu pot fi procesate soluţia este de eliminare prin depozitare controlată.
