Târgurile de antichităţi se mută din România în Bulgaria

Micii comercianţi şi colecţionarii de antichităţi sunt nemulţumiţi că nu mai pot să organizeze târguri în Bucureşti sau în alte mari oraşe din ţară. Sunt nevoiţi să meargă, în Bulgaria, la Ruse, unde se face o astfel de manifestare în fiecare săptămână. Sau să-şi promoveze obiectele pe site-urile de profil, însă afacerea nu merge online, oamenii vor să vadă obiectul, să-l atingă, să-i simtă povestea.

Monede de pe vremea regilor, tacâmuri sau pocale de argint, bijuterii din aur de acum 100 de ani, tablouri de autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Obiec-tele vechi de care unii vor să scape considerându-le învechite reprezintă adevărate comori pentru colecţionari sau pasio-naţii de artă. Condiţia ca această ofertă să aibă și cerere este să existe târguri săptămânale, organizate în același loc. Colec-ţionarii și anticarii din România sunt nemulţumiţi că nu pot să creeze o astfel de piaţă pentru că primarii nu vor să le dea un loc, stabil, unde să poată să organizeze săptămânal târguri de antichităţi. „Primăriile din marile orașe interzic aceste manifestări, nu pe faţă, nu există o lege care să le permită acest lucru, însă, dacă te duci și spui că vrei să organizezi un astfel de târg, nu îţi dau aprobare. Pri- marii nu mai vor să dea autori-zaţii pe domeniul public”, a declarat Tănase Mihai, președin-tele Asociaţia Colecţionarilor și Anticarilor din România. Acesta a adăugat că a fost în audienţă și la premierul Cioloș, dar tot nu a rezolvat ceva.„Ne-a plimbat, ne-a trimis pe la diverși consi-lieri”, ne spune acesta. Afacerile merg prost Cei care și-au deschis o astfel de afacere au plecat de la pasi-unea de a colecţiona, iar în câţiva ani, cu puţin spirit antrepreno-rial, au dezvoltat mici sau mari afaceri din comerţul cu obiecte de colecţie și antichităţi. Însă sunt tot mai puţini. „Noi eram cam 300 de colecţionari în toată ţara, acum abia mai suntem 100. Unii au renunţat, alţii merg la Ruse, în Bulgaria. Acolo sunt târguri săptămânale, costă 17 leva, adică în jur de 40 de lei”, spune Mihai Tănase. Acesta adaugă că oamenii cumpără obiecte decorative, o veioză, o candelă, o aplice pe care nu le găsesc la Ikea. Bugetul nu e mare, cam 200-300 de lei. Nici cei care au magazine proprii nu o duc mult mai bine. „Chiria e scumpă, vânzările nu sunt pe măsură”, spune președintele Asociaţia Colecţionarilor și Anticarilor. Şi site-urile online ocazii.ro sunt invadate cu zeci de mii de obiecte vechi, însă vânzările bat pasul pe loc. Marfa se vinde fără acte Cea mai mare problemă la târgurile ocazionale din România, dar și la vânzările online este că obiectele vechi, Piaţa licitaţiilor de artă se învârte în jurul a jumătate de milion de euro pe lună, dar în decembrie 2015 a avut un vârf de 1,5 milioane de euro. Lunar au loc în jur de 200 de vânzări, deși oferta este cam de 400. Pe această piaţă se bat câteva zeci de case de licitaţii care trăiesc, în special, din vânzarea de tablouri, deși de aici pot fi achiziţionate și obiecte din aur și argint, covoare, mobilă sau icoane vechi. Cine vrea să cumpere obiecte autentice, atestate, este nevoit să apeleze la casele de licitaţii, care au evaluatori proprii. Deși preţurile sunt mai mari decât în târgurile de profil sau pe internet, aceasta este soluţia obligatorie pentru un cadou sau o investiţie. Ca în orice altă investiție, certificatul de vânzare, pe care comerciantul, potrivit legii circulaţiei obiectelor de artă, este obligat să îl emită, dovedește proprietatea asupra operei, provenienţa acesteia și autenticitatea. În piaţa de artă, valoarea obiectului este dată de autenticitate, iar imposibilitatea dovedirii acesteia poate transforma cel mai valoros obiect într-unul neînsemnat, atrag atenţia criticii de artă. chiar și antichităţile pentru care se cer mii de euro, se vând fără acte. Comercianţii ambulanţi sau colecţionarii nu au certificat de vânzare prin care să dovedească proprietatea asupra obiectelor, dar nici certificate de autenticitate. Cei care vor să verifice obiectul pe care doresc să-l achiziţioneze pot apela la experţi atestaţi de Ministerul Culturii. Unii dintre ei lucrează la casele de licitaţii, însă aceste expertize sunt scumpe. „Se cumpără pe văzut și plăcut. În Franţa, de exemplu, numai expertiza este 1.000 de euro. La noi, cu salarii de 200 de euro, nu ne permitem expertize. Mergem pe încredere”, spune Mihai Tănase.

Noi organizam un târg la Muzeul Şuţu, dar a venit un director care nu mai vrea să accepte aceste târguri, deşi noi plăteam chirie pentru manifestare. Nici Primăria Capitalei nu mai vrea. Nu facem nimic rău, arătăm că Bucureştiul nu are numai cerşetori, ci are şi lume care se ocupă de cultură şi de artă. Mihai Tănase, preşedintele Asociaţiei Colecţionarilor şi Anticarilor

De peste 130 de ani e în același loc

Cel mai mare târg de vechituri este în Paris, Marché aux Puces de St-Ouen. Se întinde pe șapte hectare, aici vin 3.000 de comercianţi și până la 180.000 de vizitatori în fiecare weekend. Este aici din anul 1885 şi s-a dezvoltat de la un maidan unde se vindeau vechituri până la ceea ce este astăzi, un minisat populat cu buticuri pentru dealerii de antichităţi. Anumite părţi ale pieţei arată mai mult ca un muzeu sau o galerie de artă decât a piaţă de vechituri. Piaţa mai oferă douăzeci de mici restaurante și cafenele, un stil popular și prietenos întreţinut de o orchestră.

Prima lege a unui târg de artă este stabilitatea. E o problemă de cultură a municipalităţii, oamenii aceia nu înţeleg că e un mod de a avea un câştig sigur, adică stabilizezi un loc, anticarii plătesc cu anticipaţie pe un an de zile locaţia şi toată lumea câştigă. Tudor Octavian, scriitor şi critic de artă

Casele de licitații trăiesc din tablouri

Piaţa licitaţiilor de artă se învârte în jurul a jumătate de milion de euro pe lună, dar în decembrie 2015 a avut un vârf de 1,5 milioane de euro. Lunar au loc în jur de 200 de vânzări, deși oferta este cam de 400. Pe această piaţă se bat câteva zeci de case de licitaţii care trăiesc, în special, din vânzarea de tablouri, deși de aici pot fi achiziţionate și obiecte din aur și argint, covoare, mobilă sau icoane vechi. Cine vrea să cumpere obiecte autentice, atestate, este nevoit să apeleze la casele de licitaţii, care au evaluatori proprii. Deși preţurile sunt mai mari decât în târgurile de profil sau pe internet, aceasta este soluţia obligatorie pentru un cadou sau o investiţie. Ca în orice altă investiție, certificatul de vânzare, pe care comerciantul, potrivit legii circulaţiei obiectelor de artă, este obligat să îl emită, dovedește proprietatea asupra operei, provenienţa acesteia și autenticitatea. În piaţa de artă, valoarea obiectului este dată de autenticitate, iar imposibilitatea dovedirii acesteia poate transforma cel mai valoros obiect într-unul neînsemnat, atrag atenţia criticii de artă.

TOP 10 cei mai bine vânduţi artiști în 2015

Artist Lucrări Valoare vândute (euro)

Theodor Aman 77 439.676

Nicolae Tonitza 30 385.576

Nicolae Grigorescu 12 279.500

Theodor Pallady 32 263.312

Ion Ţuculescu 9 263.300

Alexandru Ciucurencu 25 195.106

Sabin Bălaşa 28 166.576

Ştefan Luchian 8 160.619

Gheorghe Petraşcu 20 148.900

Corneliu Baba 34 110.758

sursa: http://tudor-art.com

Cel mai bine vândut tablou a fost un Luchian. „În atelier”, a fost licitat în februarie 2010 şi a fost achiziţionat cu suma de 93.827 de euro