Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce ne-am uitat în grădina noastră şi ne-am făcut toate calculele pe anul în curs, putem privi liniştiţi şi spre alte orizonturi. Unde au fost inventate tot felul de taxe şi tăxuţe care să-i deruteze pe oameni. Şi cele mai multe au apărut – aţi ghicit – tot timpul. Mai mereu s-a găsit câte cineva care să inventeze câte „o scuză” să ne ia banii. De exemplu, autorităţile statului american Maryland au introdus, în 2004, taxa pe... trasul apei la toaletă. Legea a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2005, iar taxa obligatorie pentru fiecare gospodărie a fost stabilită la 2,50 de dolari pe lună sau 30 de dolari pe an.
În urmă cu aproximativ şase ani, autorităţile statului Arkansas (SUA) au introdus taxa pe tatuaje şi body piercing. Clientul este informat de fiecare dată că aproximativ şase la sută din costul „lucrării” reprezintă „dreptul” pe care şi-l cere statul american.
În perioada 2005-2009, traficanţii de droguri din Tennessee (SUA) trebuiau să plătească o sumă la stat pentru comercializarea substanţelor ilegale. Taxa se stabilea la gramul de praf ilegal care urma să fie comercializat – 3,50 dolari pentru gramul de marihuana, 50 de dolari pentru gramul de cocaină şi 200 de dolari pentru jointuri din metamfetamine. Autorităţile din Tennessee au strâns peste şase milioane de dolari de la traficanţii care plăteau taxa în anonimat, dar obţineau, la schimb, un fel de timbru pe care îl aplicau pe „marfă”.
Când ajungi în New York, ar trebui să ţii minte că un covrig întreg costă mai puţin decât unul la jumătate. Iar în cazul în care consumi covrigul în brutărie şi nu pe stradă, trebuie să plăteşti nişte bani în plus. Asta pentru că autorităţile din Big Apple au introdus, în 2010, taxa pe covrigi, care adaugă opt sau nouă cenţi pentru fiecare produs vândut.
În România zilelor noastre, taxa pe vrăjitorie nu numai că a fost inventată, dar şi implementată. Deh! Este o nouă sursă de venit pentru stat, care primeşte de la fiecare ghicitoare 16% din veniturile obţinute de ea.
Unele dintre cele mai neobişnuite taxe au fost introduse de ţarul Petru cel Mare – taxa pe suflet, pe barbă, pe ham (la cal), pe căminul de foc, pe încălţăminte, pe pălării etc; taxa de naştere, de căsătorie, de înmormântare... Se întâmpla în secolul al XVIII-lea.
În 1795, britanicii plăteau taxă pentru... pudra folosită la fixarea perucilor. Exista o oarecare logică în spatele acestei impuneri – disperat de cheltuielile campaniilor militare din afara ţării, premierul britanic William Pitt cel Tânăr a propus şi implementat taxa sus-amintită.
În secolul al XVII-lea, în Ţara Românească şi Moldova exista o taxă denumită „fumărit”. Fiecare gospodar plătea o dare – care se mai numea „coşărit” – pe fiecare coş de fum din casa sa. „Vinăriciul, oieritul şi fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat; sub nume de vinărici domnesc, era dator fiecare stăpân de vie să dea din zece vedre una, afară de privilegiaţii şi scutiţii cu hrisoave domneşti. Oeritul era o dăjdie pentru care se plătea de fiecare vită mare şi mică câte 15 parale; fumăritul era o dăjdie ce plăteau stăpânii de pivniţe şi cârciumi. Aceste dăjdii se vindeau la particulari şi ei le adunau prin oamenii lor numiţi taxidari”, scria Nicolae Filimon în „Ciocii vechi şi noi”.
În „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir spunea că „fiecare casă ţărănească plătea, în vreme de pace, pentru trebuinţele ţării, 80 de aspri, adică un florin, dajdie numită fumărit; în vreme de război, un taler împărătesc sau 120 aspri, iar la vreme de mai mare nevoie, un galben, care preţuia atunci 200 aspri”. După 1893, fumăritul şi-a schimbat conţinutul, fiind aplicat pentru uscăturile strânse de ţărani din pădure.
