Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Totuși, propunerea introducerii unui voucher pentru plata gazelor naturale ridică o întrebare legitimă: este această măsură un sprijin real sau doar o soluție de imagine, cu costuri ascunse pentru consumatori?
Asa cum arata ofertele de pret de astazi la gaze, un consumator care locuiește într o casă va plăti suplimentar pe gaze 200 lei/lună și va primi un voucher de 100 lei/lună. Adică își va plăti propiul voucher!
Semnalul de alarmă vine din partea lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), care avertizează că, în forma actuală, voucherul riscă să fie plătit chiar de cei care îl primesc.
Când „ajutorul” se întoarce în factură
Potrivit analizelor AEI, la prețurile actuale ale gazelor, un consumator care locuiește într-o casă ar putea ajunge să plătească cu aproximativ 200 de lei mai mult pe lună la gaze, pentru a primi un voucher de doar 100 de lei lunar. Cu alte cuvinte, consumatorul își finanțează propriul ajutor.
„Vouchere ar trebui să existe, dar nu în forma în care iei banii cu dreapta și îi dai cu stânga”, susține Dumitru Chisăliță.
O lege există deja. De ce inventăm alta?
România are deja un instrument legal destinat exact acestui scop: Legea consumatorului vulnerabil. Aceasta prevede ajutoare pentru persoanele și familiile cu venituri mici, adică pentru cei care au, cu adevărat, nevoie de protecție.
În loc ca acest mecanism să fie adaptat, extins și simplificat, statul pare să aleagă o soluție paralelă: un nou program, o nouă lege, un nou voucher. Această suprapunere nu face decât să creeze confuzie, costuri administrative suplimentare și suspiciunea unui demers mai degrabă populist decât eficient.
Populism sau politică publică?
Un voucher este ușor de explicat, ușor de prezentat și ușor de comunicat electoral. Însă eficiența lui reală este discutabilă.
AEI estimează că aproximativ 500.000 de români ar putea primi aceste vouchere, ceea ce ar presupune un cost de circa 300 de milioane de lei, dacă se ia în calcul faptul că încălzirea este utilizată, în medie, șase luni pe an.
În același timp însă, creșterea prețului gazelor ar aduce statului venituri suplimentare din TVA de aproximativ 800 de milioane de lei anual. După scăderea costului voucherelor, statul ar rămâne cu un câștig net de circa 500 de milioane de lei, la care se adaugă alte miliarde provenite din taxe, accize și impozite.
Concluzia? Statul oferă vouchere din banii suplimentari plătiți tot de consumatori.
Nu toți consumatorii sunt la fel
O altă problemă majoră este lipsa diferențierii. Acordarea aceleiași sume tuturor beneficiarilor ignoră complet diferențele de venit, consum și tip de locuință.
Datele prezentate de AEI arată discrepanțe uriașe:
- pentru un pensionar cu pensie minimă care locuiește la casă, factura la gaze și ajutoarele pot ajunge să reprezinte 71% din venituri;
- pentru o familie cu doi copii, cu salariul minim pe economie, aflată într-un apartament, impactul este de doar 11%.
|
|
Venit lunar (lei) |
Factura la gaz medie lunară la un preț de 360 lei/MWh cu TVA inclus |
Ajuror pentru încălzire (lei/lună) |
Voucher (lei/lună) |
Ponderea ajutoarelor din factură |
Ponderea facturii din venituri și ajutoare |
|
Pensionar cu pensia mimă, locuiește in casă |
1.281 |
1.160 |
250 |
100 |
30% |
71% |
|
Pensionar cu pensia mimă, locuiește în apartament cu 2 camere |
1.281 |
608 |
250 |
100 |
57% |
37% |
|
Familie cu 2 copii cu salar minim pe economie, locuiește în casă |
5.000 |
1.160 |
250 |
100 |
30% |
21% |
|
Familie cu 2 copii cu salar minim pe economie, locuiește în apartament cu 2 camere |
5.000 |
608 |
250 |
100 |
57% |
11% |
Aceeași sumă, realități complet diferite.
Cine ar trebui să plătească, de fapt, voucherul?
Asociația Energia Inteligentă nu respinge ideea de voucher în sine, ci modul de finanțare. Soluția propusă este ca aceste vouchere să fie finanțate din fonduri private, nu din sumele suplimentare plătite de consumatori prin facturi mai mari.
Totodată, este esențial ca mecanismul să fie explicat transparent, pentru ca sprijinul social să nu se transforme într-o taxă mascată, redistribuită pe ascuns.
Concluzie: mai puține promisiuni, mai multă coerență
Voucherul la gaze poate fi prezentat ca o măsură de sprijin social, însă, în forma actuală, riscă să rămână doar un exercițiu de imagine. România nu duce lipsă de legi, ci de legi funcționale.
Dacă statul dorește cu adevărat să protejeze populația vulnerabilă, soluția nu este inventarea unui nou program, ci:
- adaptarea și consolidarea celui existent,
- criterii corecte și transparente,
- finanțare responsabilă,
- politici energetice coerente, nu campanii de moment.
Oamenii nu mai au nevoie de promisiuni frumoase, ci de măsuri corecte, eficiente și sustenabile.
Citește pe Antena3.ro
