Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Nu am fost angajat al unei agenţii de detectivi, însă am făcut practică timp de 3 luni în cadrul unei şcoli de profil. Meseria de detectiv ocupă foarte mult timp, însă eu am ales de la început televiziunea. Realizarea celor două emisiuni, “Ochii din umbră” şi “Pe banii părinţilor” suplineşte “chemarea” mea pentru meseria de detectiv.
■ Cum sunt priviţi detectivii particulari în România? Sunt ei bine plătiţi?
■ Nu e un domeniu despre care e bine să spui prea multe. Nu pentru că ar fi ceva top secret sau că ar fi vreun pericol, dar sunt multe proceduri ce nu trebuie explicate, tocmai pentru că i-ar afecta pe cei din câmpul muncii. În ceea ce priveşte plata, Slavă Domnului că există multinaţionale şi cu asta am zis destul. Din meseria de detectiv particular poţi trăi decent, dar e loc şi de mai bine. În această meserie ai cheltuieli şi riscuri mari, şi nu toţi clienţii înţeleg asta sau sunt dispuşi să plătească.
■ Cu ce noutăţi veniţi, în aceste sezoane, la "Ochii din umbră" şi "Pe banii părinţilor"?
■ Sunt multe elemente de noutate şi le pot grupa mai uşor în două planuri. Unul tehnic, legat de locaţii, sunet, lumină, procedee de filmare şi altul al creaţiei. Sunt foarte mulţi telespectatori care ne scriu povestea lor, culegem mult folclor şi îl adaptăm pentru tv. Pe parte de creaţie, avem pentru noile sezoane, de două ori mai mulţi oameni implicaţi! Asta înseamnă mai multe poveşti spumoase, de care ai auzit sau... n-ai vrea să auzi!
■ Găsiţi greu "actorii" care interpretează rolurile în poveştile pe care le prezentaţi?
■ Pentru că nu eu ma ocup de asta, nu pot şti cât de greu sau de usor este să găseşti “actorii”.
■ Dă-mi un exemplu de poveste care te-a impresionat foarte tare, la "Ochii din umbră".
■ Ohhhhhh... sunt multe! De la cazul doamnei din Israel, care era să rămână fără părinţi şi, trecând pe la Penitenciarul de femei de la Târgşor, unde ţi se face pielea de găină când în celulă se închid gratiile după tine, până la povestea doamnei al cărei soţ se prefăcea că are piciorul în ghips... Sunt foarte multe poveşti care m-au impresionat!
■ La un moment dat ai fost sechestrat într-un portbagaj, de un individ care, în prealabil, te-a ameninţat cu cuţitul. Cum ai scăpat? Ai aflat, ulterior, cine era?
■ Am încercat să fiu cât mai calm şi să opun cât mai puţina rezistenţă. Ştiam că doar vrea să se dea mare. Am învăţat la şcoala de detectivi că cel care te ameninţă cu un cuţit în mână ţi-ar face rău imediat, dacă ar vrea. Nu ar fi stat la vorbă cu tine. La şcoala de detectivi am fost învăţaţi să nu facem pe eroii. Să evaluăm întâi situaţia şi să aşteptăm momentul oportun. Din moment ce în primele 5 minute nu m-a tăiat, ştiam că nu o să o facă, doar dacă făceam eu pe desteptul. Aşa că am intrat în porbagaj, nebunul şi-a făcut damblaua şi apoi mi-a dat drumul. Eu nu am vrut să mai ştiu de el şi nici nu am depus plângere.
■ Se uită lumea chiorâş la tine când îţi faci apariţia în locurile publice?
■ Da, dar cei mai mulţi o fac din amuzament. M-am obişnuit cu asta, face parte din personaj! Dacă pot oferi 5 minute din timpul meu şi pot face pe cineva fericit, o voi face! Întrebaţi-i pe toţi cei care mi-au cerut să fac poze cu ei! (râde)
■ De ce să mă uit, în noul sezon, la "Ochii din umbră" şi la "Pe banii părinţilor"?
■ Ca să afli dacă poveştile pe care le auzi de după perdea sau pe la colţul străzii, legate de cineva şi cu cineva, sunt adevărate sau false! Şi, mai ales, uită-te ca să vezi de ce se întâmplă anumite lucruri unor oameni, să le vezi poveştile de viaţă, din care s-ar putea să ai ce învăţa! (râde) Cu toţii avem o poveste şi vă invit în fiecare vineri să urmăriţi emisiunea “Pe banii părinţilor” şi, duminica, la “Ochii din umbră”, ca să judecaţi singuri ce este corect şi ce este greşit în ziua de azi!
_____________________________________
Ochii din umbră ■ Kanal D ■ duminică, ora 20.30
