Firmele făcute cu investitorii atraşi de risc

Până să apară pe primele pagini ale ziarelor, antreprenorii se zbat să-şi construiască afacerile. În acele momente de început, când nu au încă niciun ban, ideea şi potențialul de dezvoltare pot atrage investitorii care speră să îşi înmulțească bani pariind pe start-up-urile cu idei inedite.

În februarie 2009, agenţia de publicitate Brainient a primit o finanţare din partea fondului Seed Money. Banii au fost investiţi într-o platformă prin care utilizatorii adăugau reclame în videclipurile distribuite pe internet. În prezent, compania oferă soluţii pentru videoclipuri interactive, are afaceri de 70 de milioane de euro şi sediul central este la Londra şi birourile la Bucureşti şi Moscova. Pe lângă Brainient, holding-ul de investiţii generalist Gemisa Investments a alocat fonduri proprii de 12 milioane de euro, în 14 firme, în perioada 2004 – 2008. Dintre acestea, 11 firme au avut succes, Gemisa ieşind din acţionariatul lor, în intervalul 2006 – 2010.

„Primele investiții de tip <> în România au apărut în a doua jumătate a anilor '90, promovate de fondurile de private equity precum RAEF, finanțat de Guvernul american, şi Fondul Român Post Privatizare, finanțat în principal de BERD, PHARE şi Comisia Europeană. Ambele fonduri au finanțat companii de stat preluate în privatizare, companii private în faza de expansiune, precum şi câteva proiecte private de tipul seed sau start-up”, ne-a spus Dragoş Roşca, Managing Partner-ul companiei de administrare de investiţii Delta Asset Invest.

Cum sădim seminţe financiare
În anii 2000, au apărut la noi primele fonduri şi companii private de investiții dedicate investițiilor de tip seed şi start-up. Antreprenorii au ele la acestea dacă îşi prezintă ideea de afaceri în cât mai multe locuri şi cât mai multor persoane. Mihai Sfinţescu, Partner al fondului de investiţii private 3TS Capital Partners, ne-a spus că multe investiţii de tip seed fac şi investitorii de tip business angel, iar fondurile de profil locale nu sunt dedicate doar firmelor româneşti.

Investitorii de tip seed (sămânță, în engleză) cumpără participații la firme aflate în primele stadii de dezvoltare, care nu câştigă încă bani, dar au potențial de dezvoltare. Sumele investite sunt mici, pot fi şi mai puțin de 50.000 de euro, comparativ cu un fond de investiții clasic, care alocă şi câteva milioane de euro, dar riscul luat este ridicat. Aceşti investitori se grupează în fonduri sau în holding-uri de investiții pentru a împărți riscul şi a investi sume cât mai mari.

Pentru a încuraja aceşti investitori, Roşca propune legiferarea acestora şi acordarea unor facilități fiscale. În plus, ar trebui să apară şi fonduri de investiții seed cu capital de stat, aşa cum există în majoritatea statelor din UE.

Ce i-ar încuraja pe investitori
Dragoş Roşca ne-a precizat că există o experienţă extrem de bogată în ceea ce priveşte sistemul de facilităţi specific investitorilor de seed/start-up în ţările mai dezvoltate din Uniunea Europeană, experienţă care ar putea fi uşor transferată către România.

Mai exact, următoarele facilități ar atrage mai mulți investitori de tip seed:
• deductibilitatea pierderilor din investiții
• consolidarea fiscală a companiilor, holdingurilor şi fondurilor de investiții
• scutirea de impozit pe câştigurile de capital pentru deținerile cu o durată mai mare de 12 luni
• scutirea de impozit pentru dividendele reinvestite în participații noi
• accesul sau parteneriatele cu fondurile de garantare a investițiilor.

Poate chiar mai mult, deoarece asemenea facilităţi ar fi minimum ce ar încuraja aceşti investitori, conform lui Marius Ghenea, Senior Partner la fondul de investiţii 3TS Capital Partners.

Astfel, comparativ cu prevederile din legea business angels, investitorilor de tip seed ar trebuie să li se permită să-şi vândă mai devreme de trei ani părţile deţinute la firme, în maximum doi ani.

„În plus, la seed chiar nu avem cum să discutăm decât despre companii tinere, cu cel mult trei ani vechime. Nu poţi lua investiţii seed după 10-15 ani de activitate. Separat de acestea, ar putea exista şi o schemă de loss hedging, în care sumele pierdute în investiţii seed să poată fi parţial recuperate, măcar până la paritatea celor aduse la bugetul de stat în perioada de activitate, sau o alta formulă de protectie a investitorilor la pierdere”, ne-a mai spus Ghenea.

Un fond de tip de seed este complicat de structurat şi de realizat ca fond de strângere de capital, deoarece la acest nivel de dezvoltare al firmelor, riscul afacerii este maxim, conform Senior Partner-ului de la 3TS Capital Partners.
Plus că percepţia de risc este crescută şi de riscul de ţară. „În general, fonduri de seed private funcţionează de obicei numai în ţările mai dezvoltate – Marea Britanie, State Unite şi Germania”, a completat Ghenea.