Jurnalul bursier. Investiţia prin fonduri mutuale

Când un investitor dorește să investească în instrumente financiare (acțiuni sau obligațiuni), o poate face în două feluri:

1. investește direct, în nume personal, prin intermediul unui broker autorizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), sau
2. subscrie unități într-un fond mutual, iar acesta din urmă investește fondurile subscrise. În al doilea caz, investitorul devine indirect proprietarul activelor financiare deținute de către fondul în cauză.

Fondurile mutuale sunt forme colective de investire, numindu-se în termeni de specialitate Organisme de Plasament Colectiv. Practic, mai mulți investitori își pun capitalurile la comun într-o entitate fără personalitate juridică, fondul. Acesta este administrat de către o societate de administrare a investițiilor, care utilizează resursele fondurilor în vederea punerii în practică a unei strategii investiționale bine stabilite și de care investitorii au luat la cunoștință înainte de a subscrie. În funcție de strategia investițională și de orizontul de timp recomandabil pentru derularea acesteia, fondul mutual poate fi deschis (caz în care investitorii au acces permanent la resursele subscrise și le pot retrage oricând) sau închis, numit și fond de investiții alternative (caz în care investitorii își pot retrage resursele, parțial sau total, numai într-o anumită perioadă din lună și în anumite luni din an).

Strategia investițională a fondului mutual este descrisă în Prospectul său (document public), iar profilul de risc și randamentul anualizat al acestuia sunt descrise în Documentul Informații Cheie destinat investitorilor (document public).

Investițiile deținute sunt publicate în rapoartele semestriale și anuale ale fondului (documente publice, afișate pe pagina de website a societății de administrare, sau disponibile la sediul acesteia, în limba română). Investițiile efectuate de către fond și valoarea acestora sunt certificate zilnic de către un Depozitar (o bancă din România – autorizată în mod expres de către ASF – care certifică modul de calcul al valorii instrumentelor deținute de fond). Toate părțile acestui proces (fondul mutual, documentația fondului, administratorul fondului, depozitarul etc.) sunt supuse unui cadru de reglementare strict creat și supervizat de către ASF.

Față de investițiile directe, investițiile prin intermediul fondurilor mutuale oferă câteva avantaje certe investitorilor:

• Administrarea profesionistă a investițiilor – administratorii de fonduri mutuale dețin cunoștințele adecvate și experiența necesară care le acordă un avantaj considerabil față de scenariul în care fiecare investitor și-ar administra propriile investiții;
• Accesul la o gamă mai largă de produse investiționale – fondurile mutuale au resurse financiare superioare investitorilor individuali, ele putând astfel investi în instrumente la care aceștia din urmă nu au acces; de exemplu, obligațiunile Impact Developer & Contractor (IMP22E) au o valoare nominală de 5,000 EUR, aceasta fiind suma minimă pe care investitorii trebuiau să o investească în acest instrument financiar la lansarea acestuia pe piață; acest prag ar fi fost potențial prohibitiv pentru fiecare investitor individual în parte, dar fondurile mutuale nu ar fi avut nicio problema să acceseze acest instrument la momentul respectiv;
• Capacitate de implementare optimă a unor strategii investiționale – mărimea contează în piețele financiare; datorită avantajului activelor mari, un fond mutual va putea oricând implementa mai eficient o strategie investițională comparativ cu un investitor individual (de ex. diversificare, expunere pe clase de active diferite, management riscuri);
• Capacitate de reacție imediată la evenimentele din piață - administratorii de fonduri mutuale sunt mereu conectați la piețe și la fluxurile de informații care le influențează pe acestea, aceasta fiind meseria lor; acesta este un avantaj semnificativ față de orice investitor individual, pentru că astfel fondurile mutuale pot lua în timp real deciziile investiționale optime (cumpărare sau vânzare de instrumente financiare);
• Costuri de tranzacționare optimizate – fondurile mutuale derulează în piață tranzacții de mărime semnificativ mai mare decât investitorii individuali, având astfel puterea de negociere a unor tarife de tranzacționare mai bune;
• Economii de costuri de oportunitate – în cazul fondurilor mutuale, administratorii acestora alocă resursa de timp și informațională necesară administrării investițiilor, degrevandu-i pe investitori de aceste eforturi; în principiu, în cazul investițiilor directe, investitorul este cel care trebuie să aloce resurse de timp și energie în vederea administrării investițiilor.

Noi, la Certinvest, credem că, în special în cazul investitorilor individuali cu resurse investiţionale de mărime redusă și cunoștințe limitate legate de piața de capital, soluția optimă de a investi este prin intermediul fondurilor mutuale. Este echivalentul alocării unor resurse financiare într-o anumită strategie investițională și administrarea acestora în regim de pilot automat de către administratorul fondului mutual în cauză. Foarte simplu și eficient.

Cosmin Mizof, CFA - ExpertCertinvest