Ce se ascunde in spatele sanctiunilor SUA impotriva Iranului

Europenii suspectează că, prin sancţiuni instituite împotriva programului nuclear al Teheranului, SUA încearcă, de fapt, să neutralizeze exploatarea imenselor rezerve de gaze naturale ale Iranului, cu scopul de a oferi oportunităţi pentru propria producţie de gaze de şist, în plin avânt.

'Sancţiunile americane vor afecta exporturile de petrol şi gaze iraniene spre Europa', arata, in acest sens, un responsabil european implicat în dosar. In opinia lui, 'este clar o nouă tentativa de a limita o sursă diferită de aprovizionare pentru ca gazul natural lichefiat (GNL) american să poată ajunge mai uşor în Europa, fără concurenţă', a explicat acesta sub rezerva anonimatului.

'Nu cred că este marele obiectiv al sancţiunilor împotriva Iranului, dar este un efect care se întrevede', a nuanţat Marc-Antoine Eyl-Mazzega, directorul Centrului de energie al Institutului de Relaţii Internaţionale Francez (IFRI). 'Este clar că investiţiile planificate nu vor mai avea loc.Nu cunosc nici o mare companie mondiala care să-şi asume riscul', a afirmat el.

Spre marele regret al UE, Washingtonul a anunţat reinstituirea sancţiunilor ridicate în cadrul tratatului multilateral încheiat în 2015 în schimbul angajamentului Teheranului de a-şi îngheţa programul nuclear. SUA ameninţă Iranul cu 'cele mai severe sanctiuni din istorie', dacă va refuza condiţiile lor pentru încheierea altui acord, care să cuprindă şi programul de rachete balistice.

Companiile europene, care continuă să facă afaceri în Iran în sectoare ce intră sub incidenţa sancţiunilor, 'vor fi considerate responsabile' şi vor suporta consecinţe, a avertizat şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo. Anunţul posibilei dezangajări din Iran a gigantului petrolier Total şi a mai multor întreprinderi europene s-a aflat în centrul recentelor discuţii purtate la Teheran de către comisarul european pentru energie Miguel Arias Canete.

'Iranienii pun la îndoială capacitatea europenilor de a nu se subordona intereselor americane', a mărturisit Canete după mai multe întâlniri cu inalti oficiali de la Teheran. SUA s-au angajat într-o strategie de cucerire a pieţelor pentru gazele lor naturale. In 2017, ele au exportat 17,2 miliarde metri cubi, din care 2,2% a constituit gaz lichefiat trimis spre terminale din UE. Or, 'capacitatea totală de import de gaz natural a Europei va creşte cu 20% până în 2020', potrivit centrului de studii IHS Markit.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Anual, UE importă două treimi (66%) din necesarul lor de consum, cifrat, in 2017, la 360 miliarde metri cubi de gaze, între care 55 miliarde metri cubi de GNL, pentru o factură de 75 de miliarde de euro, potrivit statisticilor europene. Până în prezent, jumătate din gazele cumpărate provine din Rusia, dar europenii încearcă să depăşească această dependenţă.

'Rezervele iraniene sunt astronomice şi dacă Iranul îşi dezvoltă instalaţii adecvate, ele pot permite acestei ţări să devină un important furnizor de gaze în Europa', a pledat Canete. Teheranul are cele mai mari rezerve de gaze din lume după Rusia, între care câmpul petrolifer off-shore Pars Sud, estimat la aproximativ 191 milioane de miliarde de metri cubi. Iranul a exportat 10 miliarde de metri cubi de gaze în 2017 printr-un gazoduct spre Turcia şi Irak. Dar soluţia pentru viitor va fi GNL, subliniază responsabili europeni. AGERPRES