Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În România s-au făcut atât de multe cursuri de pregătire profesională, în ultimii zece ani, încât nu se mai știe câte diplome au fost emise. Cursuri de calificare, recalificare, perfecționare, specializare, în toate domeniile care au permis aplicarea unei măsuri a Ministerului Muncii, prin care au obținut diplome sute de mii de patiseri, ospătari, bucătari, barmani sau lucrători comerciali. Cele mai multe cursuri au fost făcute cu bani europeni, prin POSDRU, iar rezultatele ar fi trebuit să fie mulțumitoare pentru patronatele din aceste domenii. Astăzi, însă, piața se confruntă cu o situație tragică: patronii caută angajați pe care fie nu-i găsesc deloc, pentru că puțini vor să muncească, fie trebuie să investească foarte mult timp și bani în formarea lor la locul de muncă.
Problema gradului de ocupare a fost pusă de cele mai multe ori greșit, în ultimii zece ani, pentru că nu s-a ținut cont de câteva aspecte esențiale: nivelul de salarizare și rezultatele reale ale stagiilor de pregătire profesională, în urma cărora au fost obținute diplome de calificare, specializare sau perfecționare în mai multe domenii. Nu s-a ținut cont de faptul că oamenii, deși sunt săraci, refuză să muncească pe salariul minim pe economie sau chiar pe cel mediu. Pe de altă parte, nivelul de pregătire a personalului calificat, în urma cursurilor de maximum șase luni, este foarte slab, lucru care se vede la angajare. Elena Timofte, cunoscută în ultimii zece ani ca „mama cozonacilor” de la Botoșani, a deschis recent o patiserie în centrul Bucureștiului și încă nu și-a găsit angajații de care are nevoie. „Trebuie să stau nonstop în patiserie și să fac singură aproape tot, ca să fiu sigură că totul iese așa cum vreau eu. Caut oameni specializați, dar observ că este foarte greu să mai găsești mână de lucru, oameni implicați sau care să știe ce au de făcut. Am găsit, cu greu, oameni calificați, dar la cursuri și pe unde au mai lucrat în București au făcut foarte puține produse, iar altceva nu știu să facă. Am căutat școli care să pregătească patiseri, dar cele pe care le știam eu în București nu mai sunt sau nu mai au același nivel de performanță”, spune vedeta cozonacilor, care a devenit cunoscută în toată țara după ce a făcut cea mai mare plăcintă, cel mai mare cozonac și alte dulciuri tradiționale care au promovat imaginea României la târguri internaționale.
Problema școlilor profesionale
Și în restul țării este aceeași situ-ație. Patroana celui mai mare hotel din Roman, Nușa Chiriac, spune că a căutat angajați, atât pentru bucă-tărie, cât și pentru hotel, dar oamenii nu mai vor să se angajeze, nici măcar pe salariul mediu pe economie. Cât despre pregătire, se obține „văzând și făcând”, însă pe timpul și pe banii angajatorului. „Muncesc în fiecare zi până la două noaptea. Trebuie să văd tot ce se întâmplă, să gust din toate preparatele, să am grijă de toți clienții, ca să fiu sigură că sunt mulțumiți, că preparatele au gustul pe care-l vreau eu și totul este în ordine. Nu pot să las nimic necontrolat, pentru că nu reușesc să găsesc oameni care să facă asta în locul meu. Plătesc foarte bine angajații, dar nici așa nu am reușit să găsesc forță de muncă, la capaci-tatea și nivelul de pregătire de care am nevoie”, explică patroana hotelului Roman, locul în care a funcționat și o școală de ospătari și bucătari, dar în regim de școală profesională, cu trei ani de pregătire. Nu a mai apucat să se acrediteze, după ce a scos pe piață primele trei serii de calificați, pentru că legislația a fost schimbată. Apoi, situația s-a înrăutățit de la un an la altul, pentru că cei mai mulți calificați pleacă din țară, iar ceilalți, fie nu se pot ridica la nivelul dorit de angajatori, fie nu vor să se angajeze pe un salariu mai mic decât cel pe care l-ar obține pe un vas de croazieră sau la un hotel din străinătate. În plus, un curs de câteva luni nu are aceleași rezultate ca o școală profe-sională de trei ani, cu teorie și practică la restaurantul unui hotel de lux, unde elevul învață meserie de la specialiști în domeniu și are contact direct cu piața pe care va lucra, după absolvire.
Legislația care afectează negativ economia națională
Citește pe Antena3.ro
Nici în comerț nu stau mai bine lucrurile, acolo unde mulți cred că angajatul nu trebuie să știe să facă mare lucru. Legislația muncii, modificată în defavoarea angajatorului, a ajutat angajații din sectorul bugetar să-și păstreze locurile de muncă, atunci când șefii au făcut abuzuri, însă au pus mari probleme sectorului privat, unde patronii nu mai pot da afară angajații care nu-și fac bine treaba și nici nu vor să învețe. Mai mult, nu-i pot concedia foarte ușor nici măcar când îi prind că fură din gestiune. „Muncesc și în weekend, de la prima oră, până închid magazinul, stau în picioare, stau în genunchi, la fiecare client în parte, ca să pot duce mai departe afacerea de familie. Am două angajate în care am foarte mare încredere, dar nu le pot ține nonstop la magazin și trebuie să mă implic total în muncă. Legislația actuală nu ne permite să mai aducem oameni câteva zile în probe, astfel încât să vedem dacă se descurcă, înainte de a le face contract, iar într-o situație în care ne-am da seama că un angajat nou a furat din gestiune, legea ne obligă să-l ținem cel puțin o lună. Dacă în două zile fură 2.000 de lei și ne dăm seama, dar nu putem să dovedim cu probe concrete, suntem obligați să-l păstrăm până la sfârșitul lunii și să-i plătim salariul”, spune Sabina Chiaburu, patroana unui magazin de pantofi din București.
Soluții de criză: colaboratori implicați și zero angajați
Unii patroni ajung la soluția dispe-rată de a-și concedia toți angajații și de a lucra în locul lor, cu ajutorul unui număr minim de colaboratori, dacă firma este mică sau medie. „Recent am dat afară pe toată lumea și am rămas eu să fac treaba, după ce am constatat că munceam nonstop, iar rezultatele de la angajați întârziau să apară, după mai mulți ani. Lucrez cu doi masteranzi care sunt dornici să învețe și să facă performanță. Sper să aducă rezultate și să-i angajez”, spune Oana Dănilă, patroana unei agenții de turism touroperator, de nivel mediu.
Strategii greșite de guvern
Problema salarizării s-a complicat după creșterea salariului minim pe economie, pentru că salariul mediu a rămas la un nivel scăzut, foarte apropiat de cel minim, mai ales în sectorul privat. Astfel, în loc de creștere economică, prin creșterea numărului de locuri de muncă, adesea forțată de guvern, pentru a-și demonstra eficiența cu cifrele înregistrate la ANOFM, au scăzut și nivelul de trai și nivelul de pregătire, dar scade în continuare și nivelul serviciilor, din cauza slabei pregătiri a angajaților și a lipsei lor. Guvernul se poate lăuda astăzi cu măsuri care au condus la o creștere spectaculoasă a gradului de ocupare: din nouă milioane de oameni cu vârsta între 18 și 60 de ani, sunt angajați peste 60% anul acesta, ceea ce ar însemna un succes incredibil pentru una dintre cele mai sărace țări din UE. De fapt, cei mai mulți angajați au salariul minim pe economie și părăsesc locul de muncă după câteva luni, iar asta înseamnă scădere economică, nu creștere. Mai mult, programul guvernului, prin care statul plătește prime de relocare și asigură banii pentru plata angajaților, aproape integral, nu înseamnă decât o creștere forțată a numărului de angajați în statistici, pentru că nimeni nu garantează păstrarea lor, după cele trei luni impuse prin program, astfel încât statul nici nu câștigă bani la buget, din taxe și impozite pe acele salarii, nici nu va putea păstra rata șomajului scăzută, după îndeplinirea condițiilor minime pe care le finanțează. După implementarea acestui program, am putea fi în fața unui colaps pe piața forței de muncă.
Proiectul „România Meseriașă”, pentru școli profesionale
Angajatorii sunt compătimiți și de guvernatorul Băncii Naționale a României, care a declarat, săptămâna trecută, că foarte multe companii suferă din cauza lipsei de personal calificat. Vineri, 11 noiembrie, Institutul de Cercetare a Calității Vieții al Academiei Române a prezentat concluziile raportului „Învățământul profesional și tehnic – provocări și perspective de dezvoltare”. Studiul a fost realizat de Institut în cadrul programului național România Meseriașă, ințiativă a OMV Petrom pentru susținerea educației profesionale. Programul își propune o reformă a pieței muncii din România și este susținut de Consiliul Investitorilor Străini (FIC). „În România anului 2016, elevul intră demotivat în școala profesională sau în liceul tehnologic, învață fără o bază materială și fără legătură cu piața muncii trei ani și deci, fără a fi o surpriză, iese nepregătit. Sunt necesare soluții de sistem, care să pornească de la prognoze reale, să se concentreze pe orientare vocațională și pe adecvarea la specificul economic al fiecărei zone. Raportul evidențiază punctele nevralgice ale sistemului, analizează diferitele forme de învățământ profesional din România, dar și din alte țări și propune soluții viabile pe termen lung”, a explicat Claudia Petrescu, sociolog, Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții. Metodologia studiului a inclus analiza documentelor de politică publică - legislație, documente strategice, politici europene, studii și cercetări realizate la nivel național și european, baze de date relevante (INS, CNDIPT, Eurostat, OECD), focus grupuri cu părinți și elevi, interviuri în profunzime cu autorități, angajatori, cadre didactice, experți în educație, reprezentanți ai sindicatelor, societății civile și firmelor de recrutare de personal. Cele șase studii de caz regionale au analizat diverse modele de organizare și funcționare a sistemului de învățământ profesional și tehnic în țară. „Avem nevoie de meseriași adaptați zilelor noastre, mândri de viitorul lor, remunerați corect și performanți. Prin România Meseriașă, am adus împreună angajatori, autorități, profesori, elevi și experți în educație. Următorul pas este să dezvoltăm, alături de autorități, o viziune pe termen lung, pentru o strategie coerentă în învățământul profesional și tehnic. Fără mediul de afaceri, sistemul nu se poate dezvolta într-un cadru adecvat”, a explicat Mona Nicolici, manager Sustenabilitate OMV Petrom.
