Iţi faci singur programul, iţi permiţi să dormi pănă tărziu, te duci la birou in sufragerie şi poţi să-ţi organizezi intălniri de afaceri la cafeneaua din colţ.
Freelancerul incepe să fie considerat culmea libertăţii profesionale. Singura parte proastă e că venitul oscilează de la lună la lună. Cine poate fi freelancer? Oricine, in principiu. Scriitori, copyrighteri, programatori, designeri, ziarişti, specialişti de resurse umane, arhitecţi, specialişti in relaţii publice. Freelancer poate fi un statut ce conferă onorabilitate pentru cei care şi-au pierdut jobul şi se află in căutări. Sună, oricum, mai bine decăt "şomer". Freelancer pot fi, in Romănia, şi cameramanii de la nunţi şi botezuri, impletitorii de macrameuri sau coafezele care işi tapează clientele chiar la ele acasă.
La ei. Scriind despre freelancerii literaţi, care işi abandonează cariera de liber profesionişti chiar inainte de a intra cu adevărat in păine, Peggy Bourjaily se intreabă (pe cel mai cunoscut site cu ştiri din industria freelancing nord-americană) care este numărul magic la care porţile presei se deschid pentru cei care aleg să trăiască din scrisul pe la diferite publicaţii. Bourjaily concluzionează că, da, se poate face carieră din freelancing, aplicănd o "reţetă" care cuprinde perseverenţă, curaj, respectarea contractelor şi privirea freelancingului ca pe orice altă afacere.
La noi. Asta e reţeta occidentală. Zilele trecute, in Romănia, un tănăr manager a primit o ofertă de colaborare la o revistă economică: 0,0036 lei pe literă. Adică vreo 20 de lei pentru un articol de vreo trei ori mai mare decăt cel pe care tocmai l-aţi citit. A refuzat. Gloria nu-l interesa.