Cât de greu se integrează romii pe piaţa muncii

Programul "Europa inclusivă", derulat începând cu primăvara anului trecut, a avut ca scop calificarea în muncă a 1.017 persoane din categorii considerate vulnerabile. Printre beneficiari s-au numărat 400 de romi. Deşi cursanţii s-au calificat în meserii precum frizeri, tâmplari sau florari, doar 16 au reuşit să-şi găsească un loc de muncă după terminarea cursurilor. În cazul specific al romilor, integrarea pe piaţa muncii rămâne o problemă cu două capete. Unii angajatori se feresc de romi, iar unii romi se feresc de angajare. Florina Busuioc a început să muncească, acum 25 de ani, ca femeie de serviciu şi a ajuns în prezent, ca asistent social, să ia parte la proiect. La rândul ei de etnie romă, Florina Busuioc a experimentat la prima mână atât prejudecăţile angajatorilor, cât şi reticenţele comunităţii din care face parte faţă de ideea unui loc de muncă.

Florina Busuioc lucrează la Direcţia de Protecţie Socială a Sectorului 6 din Capitală. În cadrul proiectului în care 400 de romi au dobândit o calificare, treaba ei a fost să aibă grijă de copiii participanţilor, cât timp aceştia mergeau la curs. "Ca să nu existe situaţii în care spuneau că nu pot veni la curs pentru că au copii acasă, ne-am ocupat noi de ei. Am stat cu copiii şi peste orele de program, s-a născut o încredere, iar participanţii au început să-i lase la noi cu inima împăcată. Erau şi mulţi copii care nu mergeau la şcoală, aşa că i-am ajutat şi în privinţa asta. Inclusiv am stat şi am făcut temele cu ei", spune Florina Busuioc. Ca asistent social, Florina Busuioc are des de-a face cu astfel de copii. "În Giuleşti, unde lucrez frecvent, copiii nu mai vor la şcoală pentru că nu au haine, nu au ghiozdane şi se simt umiliţi faţă de alţi elevi". Florina Busuioc spune că astfel de bariere trebuie depăşite cu orice preţ. Vorbeşte din propria experienţă.

Femeie de serviciu cu bacalaureat

Asistenta socială de acum a crescut în Târgu Măgurele, într-o familie săracă de romi. Pentru a putea ajunge la şcoală şi apoi la liceu, era nevoită să-şi acopere picioarele cu folii de celofan pentru a traversa râul Olt. Autobuzul care ar fi putut să o aducă înapoi de la liceu se retrăgea din cursă imediat ce programul de lucru de la fabrica din zonă se încheia, lăsând-o să se descurce cu poate. "Am pornit de foarte de jos. Şansa mea a fost să am părinţi care m-au pus să învăţ. Am făcut-o cu haine şi încălţiminte rupte, trecând râul Olt pe jos", spune Florina Busuioc. După terminarea liceului, în 1989, tânăra absolventă venea în Bucureşti cu speranţe mari. Diploma de bacalaureat cântărea mai mult atunci, decât acum. Însă pentru o femeie de etnie romă, găsirea unei slujbe s-a dovedit o sarcină dificilă. "Nu am găsit decât un post de femeie de serviciu în Ministerul Transporturilor. Era o situaţie ieşită din comun şi, după ce m-am angajat, chiar şi şeful meu a exclamat: "am văzut-o şi pe-asta, ţigangă cu bacalaureat!" Apoi au început problemele cu colegii. La locul de muncă, pentru că mă descurcam, nu îmi ziceau nimic, dar dacă ne întâlneam pe stradă se prefăceau că nu mă cunosc. Toţi se uitau la mine de sus în jos. După ce am fost femeie de serviciu o perioadă, am fost promovată liftieră. Îmi plăcea munca, însă nu mai suportam dispreţul colegilor, aşa că am renunţat la locul de muncă". Florina Busuioc spune că în perioada în care a stat acasă a devenit însuşi stereotipul romului scandalagiu. "Ajunsesem să mă cert cu toată lumea. Devenisem exact genul de om care nu voiam să fiu. Înjuram de dimineaţă până seară. Era un mecanism de auto-apărare. Dicriminarea continuam să o simt, dacă mergeam la un magazin, vânzătoarea o întreba pe doamna din faţa mea: "cu ce pot să vă ajut", iar pe mine mă lua cu: "tu ce vrei, fă"!

Munca creşte stima de sine

Şansa Florinei Busuioc a venit atunci când, la scurt timp după ce devenise şomeră, chiar pe strada pe care locuia s-a deschis o filială a organizaţiei Romani Criss. "Dintr-o dată am început să văd pe stradă romi eleganţi, parfumaţi şi educaţi care treceau de colo – colo. Am văzut că se poate şi altfel. Am intrat în vorbă cu ei şi m-au sprijinit. Au lucrat cu mine, m-au sprijinit să fac o facultate şi mai ales m-au învăţat că nu trebuie nici eu să mă port cu cei din etnia mea altfel", spune asistenta socială. E însă conştientă că integrarea romilor care au crescut la marginea societăţii în piaţa muncii e un proces mult mai anevoios decât un simplu curs de calificare. "Durează mult până să schimbi comportamentul unui om. Studiile spun că este nevoie de cel puţin cinci ani. O altă problemă e că nu sunt multe modele în comunitate. Persoanele care au reuşit să îşi găsească o slujbă bună de multe ori nu-şi mai recunosc etnia şi pleacă din rândul lor", spune Florina Busuioc, adăugând că un loc de muncă ar trebui menţinut în ciuda barierelor. "Munca, de orice fel, îţi creşte stima de sine, orice ar fi. Acum poate să mă facă oricine cioară sau cum vrea, nu mai mă simt vulnerabilă".

Discriminare şi aşteptări false

Asistentul social spune că atunci când vine vorba de angajare, apar piedici şi dinspre patroni şi dinspre romi. "Sunt romi care vor să muncească şi se lovesc de tot felul de bariere când ajung în faţa angajatorilor şi romi care nu vor să muncească şi se folosesc de barierele întâlnite de ceilalţi pentru a-şi justifica poziţia". Florina Busuioc spune că atunci când un rom se prezintă la angajare, vine şi cu un bagaj de prejudecăţi preluat din experienţele neplăcute ale altora, care după o slujbă unde s-au simţit umiliţi au renunţat la idee. Un alt handicap, venit din partea romilor, îl reprezintă aşteptările nerealiste. "O parte din ceea ce încerc eu să fac e să le explic că există un raport între studii şi salariu. Toţi vor salarii de 15 milioane, însă dacă nu ai nici opt clase, nu vei obţine niciodată un astfel de salariu". Pentru a rezolva cumva barierele dintre angajatori şi potenţialii angajaţi romi, Florina Busuioc a decis să meargă mai departe decât îi dictează fişa postului. "Am dezvoltat relaţiile mele, angajatori de agenţi de pază, firme de curăţenie, de croitorie. Sunt locuri unde îi recomand pe cei cu care lucrez şi care îmi inspiră cea mai multă încredere. Pe cei care ştiu că vor să muncească îi voi însoţi personal la angajator. E altceva când ai un însoţitor care te ajută şi garantează pentru tine", spune asistentul social.

Cifră: 619.000 de romi trăiesc în România, potrivit recensământului din 2011. Neoficial, însă, se crede că numărul lor ajunge la 1,8 milioane. Mulţi preferă să nu-şi declare etnia.

Casetă: Potrivit unui raport de anul trecut, în perioada 1997-2011 suma totală alocată din fondurile europene pentru programe de integrare a romilor a fost de 313.465 milioane de euro. Rezultatele, însă, nu au fost notabile. În 2011, de exemplu, 210 romi au fost calificaţi ca experţi în ideea de a fi angajaţi la primării pentru a expune problemele comunităţilor. Două treimi au rămas doar cu calificarea.

Casetă 2: Programul "Europa inclusivă" a constat în cursuri de calificare ca frizer, tâmplar, lucrător în cultura plantelor, lucrător în comerţ, florar-decorator, agent de securitate, operator introducere, validare şi prelucrare date. Au fost instruite 399 de persoane de etnie romă, 270 de persoane cu dizabilităţi, 42 de tineri care au ieşit din casele de copii, 306 persoane aflate în detenţie şi 300 de femei în situaţii vulnerabile.

Citește pe Antena3.ro

Anamaria Prodan, în lacrimi după moartea nașului ei, Silviu Prigoană: „Trebuia să ne întâlnim sâmbătă, la masă”