Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ianuarie 2011, jurnalistul Steven Vandenbergh de la săptămânalul 'Brussel Deze Week' din Bruxelles a publicat un articol legat de migraţia forţei de muncă. El a descoperit că sătenii din comuna suceveană Bosanci au devenit subiect de studiu antropologic pentru cercetătorii belgieni. Sute de locuitori din Bosanci lucrează de ani buni în capitala Belgiei în construcţii. Aceşti muncitori imigranţi cheltuiesc banii câştigaţi din greu pentru a-şi construi case noi în România, dar, în ciuda investiţiilor mari, aceste case rămân în mare parte neterminate sau goale.
Din cei 7.300 de locuitori din Bosanci, aproape 2.500 muncesc în străinătate, conform viceprimarului Constantin Blidu. Chiar şi el a fost în Belgia la muncă timp de câţiva ani şi estimează că în prezent aporape 1.000 de bosanceni sunt în Bruxelles.
Drumul între Bruxelles şi Bosanci se face cel mai adesea cu microbuze ale companiilor de transport, călătoria putând dura şi până la 34 de ore fără pauză. În Bosanci, consecinţele migraţiei forţei de muncă sar în ochi. Constantin Grosu, directorul Şcolii Generale, a precizat că cca. 300 dintre cei aproape 1.000 de elevi au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Grosu a explicat că bunicii poartă responsabilitatea pentru creşterea şi educaţia lor cât timp părinţii sunt plecaţi.
De departe, urmarea vizibilă a acestui tip de migraţie este numărul tot mai mare de case nou construite. Comuna Bosanci are în jur de 2.200 de case, dintre care 400 s-au construit în ultimii 15 ani, aşa cum spune vicele Blidu. Aceste case sunt mari şi au altă arhitectură decât cea specifică locului, astfel că la Bosanci se pot vedea case construite în stil spaniol, grecesc sau belgian răsfirate printre cele tradiţionale.
Cu toate acestea, multe dintre noile construcţii rămân nefinisate sau goale pentru că oamenii plecaţi la muncă afară adesea câştigă mai puţin decât se aşteaptă, ori pentru că preţurile la materialele de construcţii au crescut constant în ultimii ani. Alţii pur şi simplu decid să investească doar în Belgia.
Cristian Sutu este unul dintre cei care muncesc în Bruxelles. Câştigă 1.200 de euro lunar pentru şase zile de muncă. El a plecat în Belgia în 1997, iar nevasta l-a urmat trei ani mai târziu. Fata lor merge acum la şcoală în Belgia. "Cred că am să rămân aici. Viitorul nu este deloc luminos în România", a spus Sutu, a cărui casă este în construcţie de şase ani.
Bosancenii sunt cel mai cunoscut şi numeros grup concentrat de muncitori din România care lucrează în capitala belgiană, conform antropologului Ann Trappers, autoarea cărţii "Românii în Bruxelles".
