Rob Hartel ne povesteşte cum se “decojesc” zgârie-norii

Seria Discovery “Oraşe în secţiune” îşi propune să ne arate minunile tehnologice din spatele unor oraşe precum Dubai, San Francisco, Roma sau Londra...

Discovery Channel a lansat un nou program revoluţionar despre tehnologiile folosite în construire unora dintre cele mai spectaculoase oraşe din lume.  Programul “Oraşe în secţiune” apelează la segmente uimitoare de animaţie generată pe computer pentru a ”dezbrăca” marile oraşe de învelişurile de oţel şi beton, dând deoparte clădiri, artere rutiere şi straturi de rocă, unul câte unul, pentru a explora tehnologia secretă şi infrastructura care menţin în funcţiune fiecare dintre aceste metropole.

De ce nu se răstoarnă zgârie-norii extrem de înalţi din Dubai, deşi sunt ridicaţi pe nisipuri nesigure? Cum poate supravieţui San Francisco, deăi e clădit pe marginea unei uriaşe falii tectonice? Sunt numai Câteva întrebări la care documentarul îţi răspunde, în fiecare marţi de la ora 22:00.
Rob Hartel, producătorul seriei, a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

Jurnalistul:    Care a fost rolul tău, ca producător al acestei serii ?

Rob Hartel:    Ca producător al acestei serii, rolul meu a fost să supervizez conţinutul, deci toate poveştile care urmau să alcătuiască fiecare episod în parte. Eu trebuia să le combin cumva într-o poveste unică. “Oraşe în secţiune” este o serie realizată în premieră absolută, deci mie mi-a revenit misiunea de a-i ajuta pe regizorii şi echipele implicate să vadă cum ar putea combina informaţiile, care erau cele mai interesante poveşti şi cum urmau să se îmbine între ele pentru a obţine materiale cu început, mijloc şi sfârşit. Oricât de interesante ar fi poveştile în sine, trebuie să le “ţeşi” cumva într-o poveste pe care publicul să vrea să o urmărească până la final. Cam asta a fost treaba mea...

Un alt aspect a fost să mă ocup de elementele de grafică pe computer, pe care le-am folosit din abundenţă în acest program. Aproximativ 50% din program e grafică realizată pe computer, iar misiunea mea a fost să supervizez design-ul cadrelor, să aleg elementele grafice esenţiale şi să supervizez finalizarea acestor segmente – de la stadiul de storyboard până la realizarea completă a animaţiei. A fost o latură extrem de interesantă a job-ului meu. În ansamblu deci, m-am ocupat de filme şi în camera de montaj, dar am şi ales segmentele speciale de grafică pentru fiecare episod.

Jurnalistul:    Ce anume prezintă aceste simulări pe computer ?

Rob Hartel:    O întreagă combinaţie de aspecte. Fundamental, există patru tipuri de grafică în program. Prima ar fi cea în care te uiţi la un cadru şi nu ştii la ce să te aştepţi, dar brusc vezi cum zboară ferestrele unui zgârie-nori sau cum un drum se rulează ca un covor, sub ochii tăi... Pe scurt, tot felul de evenimente la care nu te aşteptai îţi sunt dezvăluite într-un mediu foto-realist. E ca şi cum ai “ridica un capac” de pe oraşul respectiv şi ai putea să vezi ce se ascunde “sub capotă”. Seamănă puţin cu filmul Inception (Începutul), dacă îl mai ţii minte. E acolo o scenă în care se “ridică” un întreg cartier din Paris. Cam asta e ideea şi în programul nostru. De fapt, ideea din programul nostru a apărut înainte de filmul Inception, dar din clipa în care a fost lansat filmul, toată lumea a înţeles imediat despre ce vorbeam, fiindcă e o metodă firească. Am vorbit cu mai mulţi oameni care mi-au spus că li se pare o metodă foarte firească de a dezvălui nişte aspecte ascunse. În mod normal, când foloseşti elemente de grafică prezinţi întâi lucrul respectiv, apoi intri într-un segment de grafică asemănător cu un proiect – sau oricum cu ceva care se vede în mod clar că a fost desenat. E o metodă agreabilă, prin care poţi să explici multe lucruri, dar din păcate ajungi cumva să “spulberi vraja”. Pe de altă parte, dacă faci totul să pară real şi spui “Aş vrea să ştiu ce se ascunde sub ceea ce se vede din clădirea Burj Khalifa”, apoi ferestrele încep să dispară... e uimitor ! Aş spune deci că programul e, în primul rând, un adevărat spectacol vizual. E absolut uluitor şi fascinant ! Apoi, când acest spectacol se termină, descoperi că ai aflat şi lucruri extrem de interesante despre ceea ce se află sub suprafaţa unei clădiri sau a unui pod, dacă nu cumva ai coborât până în străfundurile planetei şi ai studiat elemente geologice care ajută sau complică dezvoltarea fiecărui oraş în parte. Cam aşa arată elementele de grafică pe care le folosim ca să prezentăm lucruri neaşteptate şi interesante, pe care nu le-aţi mai aflat până acum despre oraşele în discuţie.

Jurnalistul:    Cât de exacte sunt aceste simulări ?

Rob Hartel:    Au cel mai ridicat grad de precizie la care puteam ajunge. Noi am solicitat planurile clădirilor prezentate, dar sigur că, în anumite situaţii, oamenii sunt preocupaţi de aspectele de securitate şi atunci ne pun la dispoziţie doar nişte proiecte în linii mari, nişte schiţe generale ale structurilor respective. Ca urmare, prezentările noastre nu au întotdeauna un nivel de acurateţe de 100%, pe care oricum nici nu l-am fi putut obţine cu bugetul pe care l-am avut la dispoziţie. Dar toate elementele de grafică sunt suficient de bune ca să susţină ideile pe care vrem să le prezentăm. Dacă “decojim” celebrul zgârie-nori Burj Khalifa ca să prezentăm unde se află conductele de apă sau lifturile, poţi fi sigur că exact acolo sunt. Nu ştiu dacă respectivele elemente arată exact aşa cum le prezentăm noi, până în cele mai mici detalii, dar asta e o altă poveste. Oicum, dispunem de cele mai exacte informaţii pe care le-am fi putut obţine pe baza materialelor care ne-au fost puse la dispoziţie şi la care are acces orice membru al publicului larg. Încercăm de fiecare dată să fim cât mai exacţi cu putinţă – în special atunci când explicăm cum funcţionează anumite lucruri. Trebuie să ştii exact cum funcţionează lucrurile şi trebuie să fii în stare să le explici corect. De pildă, dacă explorezi ce se ascunde sub structura vizibilă a Hotelului Burj Al Arab, explici cum a fost construit acest zgârie-nori, cum poate să se menţină în poziţie verticală şi unde se află dispozitivele care îl ancorează, ca să nu se clatine din cauza vântului. După părerea mea, programul acoperă cu mare acurateţe toate aceste aspecte.

Jurnalistul:    Cum ai defini această serie ? Conţine multe elemente de tehnologie, de geografie...

Rob Hartel:    Cum aş defini-o ? Cred că seria “Oraşe în secţiune” ne arată cum funcţionează oraşele lumii noastre şi ne dezvăluie mecanismele interioare secrete ale acestora, dar şi aspectele geologice ale locaţiei lor sau diverse elemente de mediu care uneori complică eforturile de supravieţuire. Aşa stau lucrurile, de pildă, cu Dubai, oraşul din deşert, sau cu San Francisco, oraşul clădit pe o falie, în plină zonă seismică. Programul ne demonstrează cum poate să funcţioneze fiecare dintre aceste oraşe şi scoate la lumină secrete ascunse, pe care nu le-am fi bănuit niciodată, fiindcă sunt genul de elemente de a căror existenţă îţi dai seama abia atunci când încetează să mai funcţioneze bine şi apar problemele.

Jurnalistul:    Seria studiază aceste oraşe, dar există şi oraşe care nu sunt deloc periculoase ?
 
Rob Hartel:    Unele dintre ele... Evident, San Francisco e situat într-un loc periculos, dar depinde cât de mare va fi următorul cutremur şi cât de multe pagube va produce... Oricât de bine ai proteja un lucru, întotdeauna apar şi probleme. Depinde când se va produce acel cutremur: cu cât va trece mai mult timp, cu atât vor creşte şi şansele de a se produce un cutremur mai puternic. În mod sigur se vor produce pagube. Şi ultimele două cutremure din San Francisco au provocat pagube uriaşe. Dar nu cred că acest oraş ar fi vreodată în pericol să dispară total. Când e vorba despre un oraş atât de mare cum e San Francisco, oamenii de acolo se vor strădui de fiecare dată să îl reclădească, orice s-ar întâmpla şi oricât de mari ar fi pagubele.

Acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre Dubai: oare deşertul va ajunge cândva să revendice acest oraş ? Eu cred că asta se va întâmpla doar dacă oamenii îşi pierd interesul pentru Dubai. Dacă nimeni nu mai vrea să trăiască acolo sau nimeni nu mai vrea să construiască acei zgârie-nori uriaşi, e posibil ca deşertul să se reinstaleze în acel loc. Dar atâta vreme cât oamenii îşi doresc să trăiască într-o anumită zonă, vor găsi întotdeauna o cale de a face lucrurile să funcţioneze.

Jurnalistul:    Da, desigur... Dar în cazul oraşului Dubai, am sentimentul că, deşi e un loc foarte frumos, cu atâtea clădiri uriaşe, cumva totul e doar un soi de iluzie. 

Rob Hartel:    Pe noi ne interesează în primul rând şuruburile şi bolţurile, tehnologia şi ştiinţa de a face un oraş să supravieţuiască acolo unde se află – elementele care îl ajută să se transforme dintr-un port minuscul într-o uriaşă metropolă. Asta am urmărit să prezentăm în acest program. Interesant este că, pentru film, aveam nevoie de imagini cu lucrări de construcţie, dar n-a fost deloc uşor să le obţinem, fiindcă la ora actuală lucrurile de construcţie sunt destul de limitate. Am reuşit însă să găsim locaţii interesante, fascinante, unde oamenii ne-au lăsat să filmăm şi au fost încântaţi să ne arate ce făceau. Am avut deci suficient material la dispoziţie ca să ne facem filmul... Dar înţeleg ce spui despre Dubai fiindcă e un loc minunat, ba uneori chiar straniu; te face să te întrebi cum a fost posibil să apară acolo. Arată ca un oraş venit din spaţiul cosmic. Dar tocmai asta îl face mai interesant de studiat, fiindcă e fascinant să afli cum funcţionează un asemenea loc şi cum reuşeşte să supravieţuiască. Pe noi ne-au ajutat enorm aceste aspecte.

Jurnalistul:    De ce aţi ales aceste şase oraşe ?

Rob Hartel:    Totul a început cu Dubai. Ne-am gândit că oraşul cel mai interesant e cel despre care te întrebi cum a fost posibil să apară într-un asemenea loc. Acolo nu ar trebui să fie nimic. Dubai nici măcar nu ar fi trebuit să existe. Cred că prima frază a filmului chiar aşa sună: “Cu 50 de ani în urmă, aici nu era nimic - doar nisip şi deşert...” Oricum, cea mai mare parte din locul respectiv era doar deşert. Deci apare firesc întrebarea: cum poţi construi un asemenea oraş incredibil când există atâtea presiuni ale factorilor de mediu ? E un loc unde oamenii se confruntă cu furtuni de nisip, nu au apă, sunt apăsaţi de o arşiţă cumplită... Toate astea te fac să te întrebi de ce ar alege cineva să construiască un oraş într-un loc atât de ostil. Şi cum s-ar putea clădi acest oraş ? Deci totul a început în Dubai, fiindcă evident, am găsit acolo un material de studiu extrem de bogat. La fel a fost şi cu San Francisco, locul ameninţat de un alt pericol natural major: cutremurele. Cum se clădeşte o infrastructură care, în astfel de condiţii, să asigure supravieţuirea şi buna funcţionare a unui oraş, înfruntând o forţă colosală a naturii, care poate distruge aproape orice structuri construite de om, oricât de solide ar fi ? Cum poţi aborda în mod inteligent asemenea aspecte ? Cum poţi supravieţui în faţa forţelor necruţătoare ale naturii ?

    În alte locuri, cum ar fi Toronto sau Syndey, pericolele nu sunt la fel de evidente, dar asta nu înseamnă că nu există. Am căutat oraşe unde, coborând în subteran, să găsim elemente de geologie fascinante, la care nimeni nu s-ar aştepta. Să luăm, de exemplu, Toronto. Dacă aş spune “Toronto”, probabil mulţi ar adăuga: “Da, ştiu acel zgârie-nori, celebrul CN Tower...” Dacă nu aţi fost niciodată în Toronto, nu ştiţi mare lucru despre oraş... Există însă acolo o istorie glaciară şi o geologie foarte bogată, care trimit spre modul în care funcţionează astăzi această metropolă. Alimentarea cu electricitate se face cu ajutorul Cascadei Niagara, dar toată apa care curge acolo încă e, în mare parte, apă din gheţarii care s-au topit cu zeci de ani în urmă. Iată deci cam ce fel de elemente am luat în considerare când am ales cele şase oraşe din program. Toate sunt metropole importante, pe care toată lumea le recunoaşte ca atare, dar noi le prezentăm într-o lumină cu totul nouă. Vă prezentăm lucruri noi, pe care nici nu le bănuiaţi măcar. De pildă, despre Sydney: dacă am “ridica” şi am “da deoparte” tot oraşul, am găsi în subteran un mic curs de apă care încă e acolo şi care, de fapt, a stat la baza întemeierii acestei aşezări de la bun început. Acest “Tank Stream”, cum i se spune, este motivul pentru care a fost aleasă iniţial locaţia oraşului Sydney. Există mulţi oameni care, deşi trăiesc acum în acest oraş, nu ştiu asemenea detalii. Iar dacă urmăriţi programul nostru şi apoi vă duceţi să vizitaţi oraşele respective, vă veţi aminti în mod sigur elemente prezentate în program, ceea ce mi se pare minunat ! De pildă, v-aţi putea duce la Tower Bridge din Londra... Asta e una dintre secvenţele mele preferate de animaţie din program ! La prima vedere, Tower Bridge pare făcut din piatră, ca şi turnul care se ridică în apropierea lui, dar în acelaşi timp spectatorii programului vor şti că sub plăcile de piatră se ascunde de fapt o structură de oţel foarte elegantă, fiindcă acest pod a fost clădit în plină revoluţie industrială. Ca urmare, a fost construit astfel încât doar să semene cu Turnul, fără a fi însă construit din acelaşi material cu acesta. Iată genul de amănunte pe care nu le veţi mai uita. Asemenea elemente vă rămân în memorie şi vă ajută să vedeţi aceste locuri cu alţi ochi, când veţi ajunge să le vizitaţi în persoană.

Jurnalistulul:    Da... Dar Roma ? E singurul oraş despre care nu ai pomenit încă.

Rob Hartel:    Oh, Roma... Da... În cazul Romei, ne-am întrebat cum am putea stabili legătura între istoria foarte bogată a locului şi oraşul contemporan. În Roma, istoria te întâmpină la fiecare colţ de stradă. Istoria e foarte interesantă şi, în cazul acestui oraş, o mare parte din istorie înseamnă tehnologie. Cum au construit vechii romani apeductele cu care au adus apa în oraş ? Şi cum se descurcă inginerii zilelor noastre cu această moştenire ? Oriunde ai săpa în acest oraş, dai peste o mostră de istorie. Noi am urmărit construirea reţelei de metrou din Roma. Imediat ce au coborât în subteran, contemporanii noştri au început să aibă probleme, fiindcă oriunde ar săpa, dau peste o nouă felie de istorie, aşa încât trebuie să se oprească şi să îi aştepte pe arheologi să îşi întocmească hărţile. Roma e o locaţie care le ridică multe probleme inginerilor care vor să lucreze acolo. Iar filmul nostru prezintă parţial aspecte istorice, parţial aspecte contemporane. Oricum, ne punem următoarea întrebare: cum a reuşit Roma să supravieţuiască în perioada ei de glorie din antichitate, când era un oraş cu un milion de locuitori ? Şi cum supravieţuieşte în prezent un oraş cu un milion de locuitori ? Cum le asigură suficientă apă, hrană şi tot ce le mai trebuie ? E uimitor că vechii romani au reuşit să facă acest lucru. Relatăm deci povestea acestei reuşite urbane a lumii antice şi stabilim conexiunea între atunci şi acum, când inginerii zilelor noastre trebuie să ridice noi structuri. Tehnologia modernă e diferită de cea antică, dar ambele sunt absolut fascinante. Episodul despre Roma are un farmec aparte, fiindcă te poartă înapoi în timp fără să fie un documentar istoric obişnuit, ci pur şi simplu prezentând lucrurile uimitoare făcute de romani, care au rezistat până în zilele noastre.

Jurnalistulul:    Dar cum se pregăteşte un asemenea film, cu atâtea detalii ?

Rob Hartel:    La ce te referi ? Cum găsim poveştile interesante ?

Jurnalistul:    Da, mă refer la partea de documentare şi de studiu istoric. Nu e un aspect extrem de dificil ?

Rob Hartel:    Ba da, desigur. Dar facem aceste studii fiindcă sunt absolut fascinante. În fond, oricine poate spune: “Da, bine... Roma... Ce poţi să găseşti acolo ?!” Dar când ajungi la faţa locului şi explorezi, găseşti cele mai interesante poveşti şi te întrebi cum le poţi transforma într-un film. Asta e misiunea noastră, ca producători ai acestui program: plecăm pe teren cu o fişă pe care o umplem cu tot felul de date şi informaţii, apoi le combinăm într-o poveste – şi asta ne place la nebunie ! Când studiezi în acest mod un oraş, poţi găsi nenumărate lucruri interesante. Poţi să explorezi partea istorică. Poţi să scoţi la iveală lucruri la care nimeni nu se aştepta. Poţi să “decojeşti” un element extrem de cunoscut, ca Tower Bridge sau Golden Gate Bridge, şi să le arăţi oamenilor lucruri pe care nici nu le bănuiau. Însă totul presupune foarte multă muncă. Ca să găseşti lucruri interesante, uneori trebuie să sapi foarte adânc şi să cauţi cu multă răbdare. Alteori nu eşti prea sigur cum se combină anumite aspecte între ele... Dar totul face parte din procesul de producţie, iar noi lucrăm cu documentarişti şi producători excelenţi, care se pricep să găsească cele mai bune poveşti şi să le combine într-un film pe care publicul să vrea să îl urmărească de la început până la sfârşit. Şi pentru noi, cei implicaţi în procesul de producţie, lucrurile sunt la fel de fascinante, fiindcă şi noi aflăm, la rândul nostru, multe lucruri inedite. Eu locuiesc la Londra şi credeam că îmi cunosc oraşul, dar după ce am început să săpăm puţin mai adânc pentru acest documentar, am găsit tot felul de chestii interesante, despre care nici n-aş fi bănuit că se află acolo.

Jurnalistul:    Da... Există şi lucruri pe care le descoperi accidental, la faţa locului ? Sau totul e pregătit în prealabil, până în cele mai mici amănunte ?

Rob Hartel:    Adevărul este că, lucrând cu bugetele şi scandenţele noastre, trebuie să fim extrem de bine pregătiţi. Practic nu am avut cum să facem mai mult de o deplasare sau două în fiecare oraş prezentat, deci totul trebuia să fie extrem de bine studiat şi pus la punct înainte să plecăm la drum. Pe de altă parte, se întâmplă să dai şi peste elemente-surpriză sau pur şi simplu să ai foarte mult noroc. De exemplu, când am fost la Sydney, nu ştiam că vasul “Queen Mary 2” urma să intre în port chiar în perioada respectivă. Eram în locaţie, ne pregăteam deja filmarea şi încercam să decidem cum să începem prima parte, când vasul “Queen Mary 2” a intrat în port. Echipa noastră de filmare era acolo şi a reuşit să clădească un întreg material în jurul sosirii acestui vas celebru. A fost grozav ! Dar în meseria noastră nu ai parte prea des de asemenea întâmplări fericite, când eşti în locaţie şi sub ochii tăi se întâmplă ceva cu adevărat uimitor. De fapt, lucrurile stau de multe ori invers, adică se întâmplă mai des să crezi că ţi-ai pregătit foarte bine o filmare şi apoi să intervină ceva care să anuleze totul şi să nu mai poţi filma nimic. De exemplu, am fost la Sydney şi ne pregăteam pentru o perioadă mai lungă de filmare, dar a început cea mai ploioasă perioadă a oraşului din ultimele câteva decenii... Deci n-am reuşit să facem mai nimic ca lumea. ăsta e genul de întâmplare de care ai mai des parte când filmezi, însă “Queen Mary 2” a fost parcă un dar din partea Providenţei. E o secvenţă superbă, în care acest vas uriaş ajunge până în inima oraşului Sydney... Un moment spectaculos al programului !

SFÂRŞIT