Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Romanii finanteaza cu 1 milion de dolari pe zi televiziunea si radioul public, suma echivalenta cu 70% din pierderea celor mai mari 123 companii de stat, scrie jurnalistul Catalin Tolontan, pe blogul sau.
Contribuabilii platesc posturile publice in doua moduri: prin taxa radio TV obligatorie si prin alocari directe de la bugetul de stat. TVR costa aproximativ 170 de milioane de euro pe an, iar Radioul cam 100 de milioane de euro. La TVR, aproximativ 30% din finantari vin direct de la buget, iar la RRA 50%. Cifrele sint valabile pentru 2011.
De-a lungul anilor, TVR a cheltuit chiar mai mult decit acest buget, ajungind, conform datelor propriului Consiliu de Administratie prezentate de Hotnews, la un deficit de 100 de milioane de euro in ultimii 5 ani. Deficit care, conform aceleiasi surse, creste si care face imposibil un calcul exact in acest moment. Pe 2012 sint preconizate scaderi de cheltuieli, dar, acceptind o marja de eroare, acestea sint cifrele.
In privinta pubicitatii, cele doua institutii publice obtin sub 5% din bugetul lor cumulat de pe piata privata de advertising.
De ce Guvernul nu constientizeaza ca acest sfert de miliard de euro pe an, un milion de dolari pe zi, este cheltuit?!
Dintr-un motiv simplu: pentru ca, dupa cum reiese din datele oficiale, direct din buget se vor plati doar 70 de milioane de euro in 2012 (sa vedem de unde se va achita deficitul suplimentar care se tot aduna!), grosul provenind din taxa obligatorie achitata direct de la romani. Iar, daca nu plateste din propria casierie, Guvernul nu are perceptia banului adunat tot de la romani.
Ponderea publicitatii va fi nesemnificativa in veniturile celor doua institutii publice si in 2012.
Celor care au criticat... critica lui Tolontan, cerandu-i si solutii, pentru ca in spatiul public audio-vizual sa supravietuiasca si emisiunile de cultura si educative, cvasi-absente din grilele posturilor comerciale, Tolontan le-a raspuns:
'Nu sint un specialist in radio sau TV, nu stiu cit ar fi un buget rezonabil. Dar observ ceea ce poate observa oricine. Ca TVR cheltuieste cit incaseaza toate celelalte televiziuni din Romania din publicitate intr-un an, iar RRA cit toate radiourile, ziarele, agentiile de stiri si siteurile din tara!
Ma uit la rezultate, nu neaparat la audienta, ci si la impactul jurnalistic, profesional si social si vad un dezechilibru intre cit consuma si cit intorc contribuabilului.
De fapt, toti presedintii TVR si RRA de-a lungul timpului au admis ca lucrurile nu sint in regula si au cerut schimbarea cadrului legislativ. Mandat dupa mandat, ei constata ca nu pot schimba mare lucru.
Ce as face eu? Cu riscul de a-mi ridica lumea in cap, cred ca solutia poate fi urmatoarea, asta daca treceti de momentul in care o sa va vina sa-mi dati cu HUO!
As desfiinta, prin Parlament, TVR si RRA pentru ca legislativ si operational mi se pare imposibil sa asumi rezonabil ca le reformezi in acest cadru legal si in situatia concreta. Apoi Parlamentul le-ar refonda intr-o singura organizatie, pentru ca oricum media e tot mai mult transmedia, dar la costuri mult mai mici.
M-as uita la ceea ce au cerut ONG-urile in ultimul deceniu ca sa fie scoasa noua institutie de sub influenta politica.
Si as incerca sa-i conving pe romani, daca tot platesc banii de taxa de care au uitat si ei, ca diferenta care nu ar mai merge la media publica (cred ca cel putin 50% poate fi economisit), sa se constituie ca o taxa de educatie, de pilda. De aici incolo ce fac guvernantii cu cele 150 de milioane de euro pe an in educatie e treaba specialistilor sa gindeasca. Un proiect de genul “Burse in facultate pentru viitorii profesorii care se angajeaza sa lucreze primii 5 ani in mediul rural' sau altceva, repet, e treaba celor care se pricep.
Cred ca s-ar obtine doua lucruri.
1. O institutie publica media mult mai eficienta, libera si scoasa de sub principalul sau blestem (“Aici nu se poate face nimic, niciodata!'). Cred in media publica si ca un eventual refugiu al jurnalismului.
2. O participare responsabila a romanilor, constient si concomitent, la doua programe reale: unul in educatie si celalalt in media (care inseamna si el educatie).
Sint vise, desigur!'
