Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
8/21 februarie 1907. Flamanzi, judetul Botosani. 'Vrem pamant!', au strigat intr-un glas taranii moldoveni care n-au mai putut rabda suferintele cumplite pe care le indurau. Marii mosieri isi inchiriasera proprietatile arendasilor, care incercau sa obtina profituri cat mai mari in timp scurt, asuprind taranii carora le ajunsese cutitul la os si abia mai gaseau cate o mana de porumb sa le faca pasat copiilor care plangeau de foame. Saraci 'lipiti', peste 23% din taranii romani nu aveau deloc pamant, iar mai bine de 33% stapaneau intre 0,5 si 3 hectare.
Adunati la iarmaroc, mai multi tarani din Flamanzi si din satele din preajma au hotarat ca 'asa nu se mai poate'. Toti erau suparati ca Mochi Fischer (care luase in arenda mosia printului Mihalache Dimitrie Sturdza de la Flamanzi si detinea multe mosii si paduri de aproape 237.000 hectare) refuzase sa le semneze invoielile (contractele) agricole. Revoltati, au mers sa-i ceara socoteala lui Gheorghe Constantinescu, administratorul mosiei. Dispretuitor, acesta n-a vrut sa auda de vreo invoiala, lovindu-l pe unul dintre razvratiti. A fost scanteia care a aprins rascoala. Infometati, desculti si umiliti, taranii au lovit la randul lor in stanga si in dreapta, au golit hambarele de cereale, facandu-si singuri dreptate.
La sfarsitul lui februarie, inarmati cu furci, coase si topoare, taranii au pornit deschis lupta impotriva mosierilor. Flacara rascoalei s-a intins apoi in intreaga Moldova si mai multe proprietati ale latifundiarilor au fost distruse. Ciocnirile sangeroase cu armata, din luna martie, nu i-au speriat, iar razmerita a cuprins Muntenia si Oltenia cu o furie fara margini. Pe la sfarsitul lui martie pana spre jumatatea lui aprilie 1907, au avut loc campanii de represiune armata soldate cu numeroase victime si arestari.
Drama taranilor moldoveni a fost surprinsa de Octavian Goga in revista Tara noastra (nr. 12/18 martie 1907), publicatie fondata in ianuarie acelasi an, la Sibiu. Articolul, semnat simplu 'G', zugraveste in detaliu obida acelor 'zile grele', cum de altfel isi intituleaza textul: 'Cand asternem aceste randuri pe hartie, sufletul ne e cuprins de cea mai adanca amaraciune. In Romania e, in aceste zile, framantare mare, tulburare grea al carei strigat rasuna departe peste hotarele acestei tari. Zilele aceste sant acolo, zile de razvratire, de groaza.
Ura care a clocotit vreme indelungata in piepturile obiditilor fara numar azi cere cuvant, cere rasplata si cere pedeapsa celor pacatosi. S’au rasculat taranii in Moldova. Acesti oameni munciti si rabdatori n’au mai putut suferi cu mainile incrucisate nedreptatile cari le amarau traiul. S’au ridicat din umilinta lor muta si azi vor sa-si faca dreptate cu acea pornire infricosata a razbunarii care trebuie sa isbucneasca mai curand sau mai tarziu din sufletul omului nedreptatit. Si-au lasat bordeiele lor sarace si s’au pornit cete nenumarate de tarani din toate satele prapadite, au tabarat asupra vinovatilor, i-au alungat din cuprinsurile lor, l-au spulberat belsugul si tihna traiului, le-au sfarmat prisosul de bogatie.
In drumul lor de primejdii, ei au fost opriti de batalioanele dorobantilor, meniti sa potoleasca pe rasculati. S’a varsat si sange in mai multe parti si razvratitii inca nu s’au oprit in calea lor. Care poate fi vina acestui rau? Vina e soartea fara seaman de rea la care au fost adusi acesti oameni, intreaga Moldova cu campiile ei manoase, cu ogoarele si livezile ei intinse a ajuns in mana strainilor fara mila si durere. Boierii cei mai multi si-au dat mosia lor stramosasca in aranda. Traiul si trebuintele lor ii leaga de oras, de Bucuresti sau de strainatatea care imparte mai multe multumiri omului dornic de placeri, decat linistea vietii dela tara.
Mosiile au ajuns in aranda celor ce-au dat mai mult. Si cine putea da mai mult, decat acela care nu-i atins de mila si care stie dela inceput ca se va folosi de orice mijloc iscusit ca sa stoarca castig. (…) Acesti Fischeri mari si mici s’au aciuit in sate si orase. Iasii, Botosanii, Falticenii, Dorohoiul si cele mai multe din orasele Moldovii sant coplesite de multimea lor. Ei au ajuns sa poarte puterea in mana. (…) Si Tarnavele noastre si Murasul si Maramurasul nostru ocrotesc aceeas jale.'
