11 septembrie 2008

Este ziua 255 a anului ● Au mai rămas 111 zile

Este ziua 255 a anului ● Au mai rămas 111 zile

Soarele
Răsare la 6:50 ● Apune la 19:33

Luna
Răsare la 17:44 ● Apune la 2:07
● Lună plină 15 septembrie ● Ultimul pătrar (Luna în descreştere) 22 septembrie ● Lună nouă 29 septembrie ● Primul pătrar (Luna în creştere) 7 octombrie

Sărbătoare creştină
Astăzi, creştinii ortodocşi o sărbătoresc pe Cuvioasa Teodora din Cetatea Alexandriei. Un om bogat s-a îndrăgostit de Teodora. Acesta, îndemnat de diavol, încerca în toate chipurile să o determine să-i răspundă avansurilor. Văzînd că munca lui este în zadar, căci tînăra nu îl considera vrednic de ea, bărbatul s-a înţeles cu o femeie să-i vorbească Teodorei despre păcat. Ajutorul omului bogat a început să o liniştească cu privire la păcat, spunîndu-i Teodorei că orice păcat săvîrşit pe timpul nopţii nu poate fi aflat de Dumnezeu. În cele din urmă Teodora a păcătuit. Simţindu-se vinovată, a început să se căiască, ajungînd în cele din urmă la o mănăstire.

● Calendar creştin-ortodox - Cuv. Teodora din Alexandria; Cuv. Eufrosin
● Calendar romano-catolic - Sf. Prot şi Iacint, mucenici
● Calendar greco-catolic - Sf. Teodora din Alexandria, călugăriţă

Credinţe populare, tradiţii, semne
În concepţia celor vechi, casa copilului se întemeia, ca oricare alt adăpost, după un scenariu ritual care cuprindea, printre altele, descoperirea locului favorabil întemeierii, de obicei prin vînătoarea rituală, întemeierea adăpostului prin actul bătutului părului sau stîlpului (actul nupţial), însufleţirea adăpostului creat printr-o jertfă. Crearea omului de către om e un act divin care putea fi împlinit de mire şi mireasă după consacrarea acestora prin cununia creştină şi colăcăria precreştină. După colăcărie şi cununie, mirii devin personaje sacre, care pot aduce, prin actul nupţial, pruncul din lumea de dincolo în lumea de aici. În timpul nunţii, tot ce vine în contact cu corpul lor sacru poartă noroc, fertilitate, prosperitate: nuntaşii caută să prindă şi să mănînce din bucăţile de colac sau turte rupte deasupra capului miresei şi aruncate de nănaşa nuntaşilor ca hrană sacră, obiceiul vechi de a păstra cămaşa de mire sau mireasă etc. obiceiul contemporan de a scrie pe talpa pantofului de mireasă numele prietenelor pentru a le grăbi căsătoria. După consacrarea rituală prin colăcărie şi cununie, mirii erau iniţiaţi ce au de făcut prin împerecherea în timpul nunţii unor substitute divine ale masculinităţii (bradul, steagul, toiagul) cu cele feminine (colacul, mărul, cununa). (Profesor Ion Ghinoiu)