Martha Bibescu, scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, o inteligenţă strălucitoare, cum rar se nasc femei pe lumea aceasta.
Martha Bibescu, una dintre cele mai influente femei din România secolului al XX-lea, a fascinat.
A cunoscut (şi, poate, a şi învârtit pe degetele sale magice, de femeie genială) mari oameni politici ai vremii. A avut relaţii uimitoare în cercurile politice europene şi americane: Asquith, şeful partidului liberal din Marea Britanie, Ramsay Mc Donald, fost de mai multe ori prim-ministru al Angliei, i-a cunoscut pe Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain, iar Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogoşoaia (arăta Maria Brăescu în lucrarea sa de doctorat, în care a cercetat latura artistică a Marthei).
Precoce în tot, la vârsta de 16 ani, Martha se căsătorise cu prinţul George Bibescu (nepot direct al domnitorului George Bibescu), cel care i-a fost primul şi singurul soţ. Au avut o singură fiică, Valentina; au fost mai degrabă camarazi decât iubiţi, dar la moartea lui, în 1941, prinţesa a suferit foarte mult: “George – astăzi. La ora 10 şi 20. Agonia. Apoi moartea... Tot ce am scris despre tine în această zi, în care viaţa mea se sfârşeşte cu a ta, George...”. Între timp, multe iubiri trecuseră prin inima Marthei...
Martha Lahovary s-a născut la 28 ianuarie 1889 (există voci care spun că s-ar fi născut la 1886 sau 1890), la Bucureşti. Tatăl său, Ion Lahovary(1844-1915), un om politic marcant.
A fost mult timp, datorită calităţilor sale extraordinare, prietena Principesei Maria, viitoarea regină a României. Aceasta o admira sincer: “(...) Martha intrase în viaţă înţeleaptă de la început şi plină de ştiinţă. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiţă, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferenţă de zece ani. O poreclisem «poney» (…). Din prima ei copilărie, Martha dădea semne că va fi frumoasă şi visa măriri. O însufleţea tot ce era măreţ în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate vrăjeau pe mica fetiţă cu ochi căprui, cu minte ageră şi cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată şi de înviorătoare, iar adoraţia ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de fiinţă tânără. Aveam doar un nume însemnat şi două lungi şiruri de străbuni în amândouă capetele Europei; toate acestea le ştia Martha.
Ca toţi Lahovareştii era un soi de enciclopedie chiar la vârsta ei fragedă, şi avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic şi nici nu se înşela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În «poney» nu era nimic naiv, ochii erau pânditori şi mintea mereu în lucrare. Fetiţa frumoasă ajunse o femeie cât se poate de atrăgătoare, ba chiar o adevărată furmuseţe: cu ochii ei mari şi miopi, cu o ciudată gură cam mare, Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca. «În caracterul omul stă scris destinul lui.» Martha îşi pusese în gând să se ridice cât de sus şi să izbândească: aşa a şi făcut. (…) Încetul cu încetul, aducând în jurul ei persoane de talent şi de mare renume. Mintea ei ageră descoperă orice îi poate fi de folos din punct de vedere social. Primeşte persoane regale, diplomaţi, oameni politici, artişti, scriitori, savanţi şi aristocraţi. Călătoreşte în multe ţări şi musafirii ei sunt întotdeauna dintre cei mai aleşi şi cu vază.(...) Martha a ajuns una dintre cele mai vestite şi preţuite scriitoare, o scriitoare apreciată de criticii cei mai critici. Cunoştinţa limbii franceze e la ea desăvărşită, stilul ei e de o migăloasă şi minunată dibăcie, descrierile bogate şi pline de poezie; cărţile ei sunt pătrunse de înţelepciune şi de adâncă cunoaştere a lucrurilor, iar fiece frază e şlefuită ca o piatră nestemată.” Aşa este descrisă Martha Bibescu în “Povestea vieţii mele”. După un timp, recunoaşte Regina Maria, drumurile lor s-au despărţit. Poate tocmai că erau amândouă femei superbe şi geniale.
Martha BIbescu a scris zeci de volume – “Les huit paradis” apărută în 1908 şi premiată de Academia Franceză, pe când autoarea avea doar 18 ani; “Alexandre Asiatique” (1912), apoi “Une fille de Napoleon”; în 1923 apare “Isvor, le pays de saules”, şi aşa mai departe. Jurnalele sale – Jurnal Politic – 1939-1941, Jurnal 1915 – constituie una dintre cele mai reci şi obiective priviri asupra acelor vremuri.
Prinţesa Martha Bibescu s-a stins din viaţă la 28 noiembrie 1973, la Paris.