Anul 1969 incepuse bine pentru Richard Nixon. Ajunsese, dupa mai multe incercari, presedinte al SUA, iti construise, in campania electorala, o imagine de campion al stabilitatii si al "multimii tacute" de americani care prefera limbajul faptelor decat discursurile inflacarate. In plus, promisese concetatenilor pace si onoare in Vietnam, locul unde, saptamanal, mureau 300 de soldati americani. Vietnamul nu insemna doar USA, ci si URSS si China, tari cu interese geopolitice si militare in zona. Inainte de a da mana cu puternicii lideri de la Beijing si de la Moscova, Nixon a considerat ca trebuie sa vina la Bucuresti. Sa-l cunoasca pe Ceausescu, cel care se opusese invadarii Cehoslovaciei de catre trupele sovietice in 1968. Nimeni nu se astepta sa stea, acolo, mai mult de 24 de ore si nici sa se intalneasca cu vreun alt lider al unei alte tari, desi toti conducatorii comunisti urmau sa-si dea mana, la Bucuresti, pe 4 august, la Congresul Partidului Comunist Roman. Presa occidentala a vremii sublinia ca Nixon a ales sa viziteze anume Romania, desi primise invitatii din partea mai multor state comuniste. Care erau motivele? Se pare ca Romania se bucura de "neutralitatea" pozitiei sale in cadrul natiunilor est-europene. "Romania, scria, atunci, cotidianul Glasgow Herald, este, probabil, singura tara din lume care mentine relatii prietenesti cu toate marile puteri antagoniste, cu Israelul si cu statele arabe, cu Germania de Est si cu Germania de Vest, cu URSS si cu Albania si China, cu Hanoiul si cu SUA." De altfel, inaintea vizitei la Bucuresti, Casa Alba anuntase ca prezenta presedintelui Nixon va dovedi hotararea Administratiei americane de a depasi era confruntarilor Est-Vest, razboiul rece, si a pasi pe calea negiocierilor. Evident insa ca in joc s-au aflat si interesele strategice de moment ale celor doua parti: SUA voiau sa faca o bresa in blocul socialist condus de URSS, iar Romania avea interese economice.
Inaintea vizitei la Bucuresti, pe 2-3 august 1969, Nixon facuse un tur al capitalelor din cinci tari asiatice: Filipine, Thailanda, Indonezia, India si Pakistan. Agenda lui mai cuprinsese un punct special: amerizarea astronautilor americani ai navetei Apollo 11, intorsi de pe Luna. Va imaginati cat de frumoasa putea fi, atunci, lumea pentru el, aflat inca departe de ziua cand Afacerea Wartergate ii va fi transformat visul american in cosmar?
Pe 2 august, Nixon isi incepea, asadar, a doua vizita la Bucuresti. Pe prima o facuse, ca particular, in 1967, dar, acum, era primit in calitate de presedinte al SUA. Era prima vizita a unui presedinte american in Romania si prima vizita intr-o tara socialista dupa cel de-al doilea razboi mondial. De la coborarea din avion si pana la plecare, Nixon a facut baie de multime. Bucurestiul era, in epoca, unul dintre cele mai mari santiere urbane ale Europei. Nixon a ascultat rabdator explicatiile pe macheta despre viitorul cartier Balta Alba, a mancat struguri in Piata Obor unde se pusese de Ziua Recoltei, a dansat perinita la Muzeul Satului. O vizita reusita, se poate spune, pe care Ceausescu a avut grija sa o intoarca in 1971. Schimbul de vizite a continuat cu sosirea lui Gerald Ford in Romania, in 1975, si cu primirea lui Ceausescu de catre Jimmy Carter in 1978.
Observatorii politici spun totusi ca aceste vizite nu s-au incheiat cu rezultate importante privind apropierea Romaniei de democratia occidentala. Perceptia Occidentului cu privire la asa-numitul liberalism al lui Ceausescu avea sa fie o mare dezamagire la sfarsitul anilor ’70 si in anii ’80. Mircea Carp, de la "Vocea Americii", povestea, cu mult adevar, in 1997, despre felul in care a fost perceputa vizita lui Nixon in Romania: "Vizita a insemnat un moment de dezlantuire a unor sperante in randul romanilor, ca ea va aduce o ameliorare a situatiei din tara. Poate ca au fost si unii care s-au gandit la o eliberare a Romaniei de sub ocupatia comunista. Pot sa spun insa cu toata certitudinea si cu tot regretul ca, niciodata, nici Nixon, nici Departamentul de Stat, nici Ambasada americana de la Bucuresti nu au lasat sa se intrevada, catusi de putin, ca vizita presedintelui american va insemna o schimbare a situatiei din tara. Totusi, Nixon a fost asteptat cu un entuziasm de nedescris. Mi-a fost confirmata mai tarziu informatia ca au iesit pe strazile Bucurestiului aproximativ un milion de oameni, un numar la fel de mare ca atunci cand, de Pasti, in 1993, a venit in tara Regele Mihai".