Bucurestii au avut o splendida cladire care a gazduit Teatrul cel Mare (National), pe Podul Mogosoaiei, astazi Calea Victoriei. Edificiul, opera a arhitectului vienez Heft, realizat in stil baroc, a disparut dupa ce a fost bombardat de catre naszisti, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, la 24 august 1944. Istoricii spun ca proiectilele au cazut pe Teatrul National din greseala, tinta germanilor fiind, de fapt, Palatul Telefoanelor, punct de importanta strategica, pe atunci, cea mai inalta cladire a orasului.
Bucurestii au suferit mari distrugeri in urma raidurilor aeriene desfasurate intre 23 si 26 august. Bombardamentele n-au contenit in noaptea de 24 spre 25 august. La 30-40 de minute, cerul se lumina si explozii puternice zguduiau Capitala. Au fost grav avariate si incendiate cladirile Ministerului de Interne, Ministerului Propagandei, Moara lui Herdan, Presedintia Consiliului de Ministri si multe altele. Bombele n-au crutat nici Palatul Regal, Ateneul Roman, Fundatiunea Carol I si Teatrul National. Au fost distruse trei case iar alte 19 au fost grav afectate. Numarul victimelor a ajuns la 38 de morti, intre care au fost 5 copii, si 57 de raniti. Ziarul "Informatia' titra la 28 august 1944: "Calea Victoriei, in flacari', subliniind ca "Teatrul National a suferit una dintre cele mai grele lovituri. Bombele explozive si incendiare au cazut pe magazia de rechizite. Focul s'a intins la cladirea cu sala de spectacole. Un grup de bombe a cazut in Palatul "Adriatica', pentru a doua oara, ca si la cofetaria "Zamfirescu', Pasajul Roman. Cladirea "Generala' a fost lovita de cateva bombe. Blocul "Dragomir Niculescu', blocul "Ilfov', ca si cladirile pasajului "Imobiliara' au suferit si ele de atacul terorist. Pasajul "Comedia' a cazut si el prada furiei nemtesti. Teatrul "Comedia', magazinul "Orfeu' si altele au fost lovite'.
Splendida cladire a Teatrului National a avut de suferit in mai multe randuri de-a lungul existentei sale. Au devastat-o doua incendii si a fost refacuta. Bombardamentul din 1944 a avariat-o serios. Desi exista voci care spun ca ar fi putut fi salvata de la pieire, se pare insa ca demolarea a fost mai la indemana regimului comunist proaspat instaurat atunci. Trecand azi pe Calea Victoriei, intr-o cladire moderna, pe vechiul amplasament al Teatrului National, a fost inclusa si o frantura din arhitectura edificiului disparut.
Privind in oglinda istoriei, putem constata importanta educativa a teatrului, recunoscuta din timpurile vechi. Unii boieri obisnuiau chiar sa aduca in casele lor comedianti, in special straini. Prima autorizatie data unor actori este din vremea lui Voda Caragea, la 29 mai 1798. Domnita Ralu, fiica mare a domnitorului, a organizat in 1818 primele reprezentatii de teatru sustinute in limba greaca. Tot Domnita Ralu a poruncit ca pe Podul Mogosoaiei sa fie construit primul teatru bucurestean denumit "Cismeaua Rosie', la care n-avea insa acces oricine. Avea 14 randuri de banci si era luminat cu lumanari de seu. Reprezentatiile in limba romana au aparut mult mai tarziu. Prima femeie care a urcat insa pe scena a fost o boieroaica: Marghioala Bogdaneasca, nevasta serdarului Dumitru Bogdanescu.
Alexandru Sutu voievod reglementeaza printr-un pitac domnesc spectacolele teatrale menite sa "inlature faptele rele', infiintand Eforia Teatrelor. Ulterior, Ion Heliade Radulescu sI Ion Campineanu au avut un mare rol in privinta infiintarii Teatrului National creand, in 1833, "Societatea Filarmonica'. Aceasta avea in program infiintarea unui Teatru National, strangand fonduri pentru un "Palat al Filarmonicii'. Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a semnat in 1840 "anafora' de cladire a Teatrului National prezentata de Obsteasca Adunare. Decizia inceperii lucrarilor i-a aprtinut insa, mai tarziu, domnitorului Gheorghe Bibescu. Acesta a hotarat sa se ridice acest asezamant cultural pe locul Hanului Mitropolitului Filaret. Locul insa nu era de ajuns. A mai fost cumparat un teren, apartinand familiei Merisescu.
Teatrul cel Mare a fost deschis in 1852 cu piesa "Zoe' sau "Un amor romanesc', avandu-i protagonisti pe Costache Caragiale, Nini Valery si Stefan Mihaileanu.