92 de ani de la naşterea academicianului Zoe Dumitrescu-Buşulenga

20 august 1920. Cu 92 de ani in urma se nastea la Bucuresti, in familia juristului Nicolae Dumitrescu si a Marei Apostol, cea care avea sa devina peste ani personalitate marcanta a stiintelor umaniste, academicianul Zoe Dumitrescu-Busulenga. A absolvit Scoala Centrala din Capitala, apoi a studiat muzica la Conservatorul "Pro-Arte". Dupa ce s-a imbolnavit de tuberculoza a fost nevoita sa renunte la cariera muzicala. "Eu am fost un copil foarte bolnav, foarte bolnavicios. Am avut toate bolile copilariei. Aveam doctorii mei. Mi-aduc aminte, aveam un doctor batran, evreu, doctorul Soru. Un om admirabil. Care venea cu cupeul. Pe vremea aceea, doctorul venea cu gentuta de instrumente si cu cupeul. Si, in ciuda bolilor care ii ingrozeau pe parintii mei – saracii, eram singurul lor copil!, tata atata ma dorise, ca era intotdeauna disperat cand ma imbolnaveam; (...)", matrurisea academicianul Zoe Dumitrescu Busulenga intr-un interviu acordat revistei Romania literara, in toamna anului 2005, publicat in numarul 37/2008.

Dupa ce s-a imbolnavit grav, s-a gandit ca n-ar fi rau sa-si urmeze tatal in cariera de jurist, insa a imbratisat si cariera de filolog, asemenea mamei. Dupa ce a obtinut licenta in Filologia engleza si germana, a dobandit-o si pe cea in Stiinte Juridice.
In 1948, Zoe Dumitrescu Busulenga a preluat postul de profesoara la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, unde, pana in 1971, a strabatut toate treptele didactice, iar din 1974 a devenit sef al Catedrei de Literatura Comparata. Pe de alta parte, in 1970 si-a sustinut doctoratul cu teza Renasterea – Umanismul – Dialogul artelor. Vorbind despre anii copilariei, doamna Dumitrescu-Busulenga spunea in acelasi interviu: "Nu mi-a placut scoala defel! Cum nu-mi place nici acuma! Nu mi-a placut niciodata! Ma intrebau toti: «Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?» «Orice vreau sa ma fac, numai profesoara nu!» raspundeam. Profesoara am fost! Pe de alta parte, imi spuneau unii: «Unde ai vrea sa stai cand o sa fii mare?» «Oriunde, numai pe Calea Grivitei nu!» Si acolo am stat aproape toata viata!". (Romania literara, numarul 37/2008).

Dincolo de catedra, Zoe Dumitrescu Busulenga a fost redactor la Editura pentru Literatura si cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara "George Calinescu" din Bucuresti, a carui conducere a preluat-o din 1973. Totodata, a fost redactor-sef al publicatiilor academice Revista de istorie si teorie literara si Synthesis.

Critic literar, profesor deosebit de apreciat al multor generatii de studenti ai Facultatii de Litere din Bucuresti, Zoe Dumitrescu Busulenga a fost si vicepresedinte al Academiei Romane in perioada 1990-1994, fiindu-i decernat Premiul Herder. A publicat, intre altele, numeroase volume de literatura comparata, memorialistica, analize stilistice, istorie literara, istoria culturii.
Desi au existat voci care, dupa 1989, i-au imputat cedarile in fata regimului comunist, numele academicianului a ramas acela de om al cartii, deosebit de apreciat de toti cei care au cunoscut-o si i-au stat in preajma. Dupa ce sotul, Apostol Busulenga, a murit, Zoe Dumitrescu Busulenga s-a retras la Manastirea Varatec, unde, in anul 2005, a trecut la monahism, sub numele de maica Benedicta. A trecut la cele vesnice la 5 mai 2006, la Manastirea Agapia, si, conform dorintei testamentare, a fost inmormantata la Manastirea Putna.