x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar Acum 10 de ani

Acum 10 de ani

19 Iul 2012   •   21:00

Acum 100 de ani

Despre episcopia greco-catolica maghiara

Ziarul "Romanul" din Arad publica in ultimul sau numar un interviu pe care corespondentul sau din Roma l-a avut cu un inalt prelat catolic de la institutul "Popaganda Fide" asupra bulei Papei Piu X, privitoare la infiintarea unei episcopii greco-catolice maghiare in Ungaria (de fapt, in Ardeal ­ n.n.). Iata acest interesant interviu:

"Dupa cateva vorbe de introducere, prelatul imi spune: « ­ Ce explicatii sa va dau asupra noii Dicoceze din Ungaria? Nu stiu nimic. (...) Papa a facut totul. Papa cu ambasadorul austro-ungar; pe noi nu ne- intrebat, nu am stiut nimic.» « ­ Ma rog, dar nu cred ca numai Papa si ambasadorul au lucrat; trebuie sa fi fost o a treia persoana cel putin, care sa... » « ­ Ah, sigur, cardinalul Secretar de stat; el stie, fara el nu se face nimic.» « ­ Dar stiti dvs. cat de mare lovitura s-a dat romanilor, stiti cate parohii s-au rupt...?» (...) « ­ Totul a fost secret, si pot sa va spui ca, cu o zi inainte de publicarea bulei, parintelui Lucaciu al d-voastra i se promisese ca nu se va face nimic, cand colo, dupa 24 de ore, a aparut bula papala...» « ­ A fost o... mistificare.» « ­ Nu, zise zambind prelatul, nu o mistificare, ci... un secret. (...)»"

O bula... cu efect peste munti

"Prelatul a tacut o clipa si s-a uitat in zare, dus pe ganduri. L-am intrebat: « ­ Stiti ca aceasta lovitura data romanilor din Ungaria ar putea sa aiba rasunet si in Regatul Roman, unde este un episcop catolic?» « ­ Stiu, stiu prea bine, si dupa publicarea bulei episcopul din Bucuresti a venit la Roma... Dar era prea tarziu. A stat trei zile si a plecat fara nici un rezultat.»"

In numele... prieteniei

"« ­ Tot ceea ce-mi spuneti, monseniore, mi se pare extrem de curios. Atunci, Papa pentru ce a facut aceasta, daca nu s-a sfatuit cu nimeni?» « ­ S-a sfatuit cu secretarul sau de stat si cu ambasadorul austro-ungar.» « ­ Dar vi se pare ca este de ajuns, cand este vorba de un popor?» « ­ Ce sa va spun? Nu este de ajuns, negresit, dar in cazul de fata prietenia a jucat cel mai mare rol.» « ­ Pietenia Austriei cu Papatul?» « ­ Tocmai! si prietenii... sa te fereasca Dumnezeu de ei! Daca nu le faci ceea ce-ti cer, te ameninta, mai ales cand iti spun ca este ratiune de stat.» « ­ Si acum ce s-ar putea face?» « ­ N-as sti sa va spun precis, dar toata nadejdea mi se pare ca nu este decat in mostenitorul tronului Austriei.» « ­ Credeti, monseniore?» « ­ Nu cred, dar spui ca mi se pare...»"

"Bietii romani!"

"Interlocutorul meu a inceput sa-i fie teama ca a vorbit prea mult. M-am ridicat, si pe cand ma insotea spre usa i-am zis: « ­ Bietii romani, acum si Papa este contra lor!» « ­ Nu contra lor, mi-a raspuns asa cum trebuie sa raspunda un catolic, pentru care orice act papal este infailibil; dar te rog sa ma crezi ca daca ne-ar fi intrebat pe noi, de la Propagande Fide, nu s-ar fi facut Dioceza.»"

Din "Universul", 20 iulie 1912; texte selectate de Veronica Bectas

×